„- De data asta chiar pare că-i sfârşitul. Poate o să renunţ şi o să putem, în sfârşit, să ne trăim viaţa.
-Asta e viaţa noastră! Bibi, asta e viaţa noastră…”.
Dialogul s-a purtat în noaptea aceea de la sfârşitul lui martie 2006, după ce s-a anunţat rezultatul alegerilor – o catastrofă pentru Likud, doar 12 locuri în Knesset (parlamentul israelian). În noaptea aceea, Benjamin Netanyahu, liderul Likud şi fostul premier cu cele mai multe mandate, a discutat, ca de obicei, cu primul „consilier”, soţia sa Sarah.
Episodul apare în „Bibi: Povestea mea”, cartea de memorii care va apărea după alegeri, pe 22 noiembrie (ediţia în engleză, tipărită la prestigioasa editură newyorkeză Simon & Schuster, iar cea în ebraică la Sella Meir) şi a fost dezvăluit de editorul israelian.
Despre volumul său de memorii autorul a spus, pe bună dreptate: „Povestea mea personală implică povestea ascensiunii naţiunii noastre”.
Va mai exista însă în carte (atât cât ni se va dezvălui şi cât vom putea cti printre rînduri) încă o povestea pasionantă, despre nebunia dragostei şi nebunia puterii, amândouă la fel de adânci.
Unii sunt gata să pună insuccesele lui Netanyahu – un geniu politic – exclusiv pe seama dominatoarei sale soţii Sara. Frumoasa şi ambiţioasa fostă stewardesă, care astăzi se laudă cu o licenţă în psihologie pediatrică, şi-a cunoscut iubirea la înălţime şi la înălţime a dorit să rămână. În faţa ei, mărturisesc apropiaţii, Bibi e mereu (conform unei zicale evreieşti) „drepţi pe sub covor”. Toate demersurile la marginea legii care le-au adus câteva dosare penale, spun cei care o invinovăţesc exclusiv, sunt iniţiativa ei.
Cum poate însă un om de talia lui Netanyahu să se lase ghidat de dorinţa insaţiabilă de parvenire a unei femei? s-au întrebat mulţi. Răspunsul e simplu şi pur: dragostea până la capăt. Iar capătul e acolo unde începe uitarea de sine.
Că dragostea lui Bibi a lipit-o pe Sara de putere e un fapt notoriu. Nu o dată candidaţi la funcţii importante în Stat s-au trezit că sunt intervievaţi la concurs de… soţia premierului.
Fostul şef al Mossad, Meir Dagan (2002-2011) a povestit cum, la o întâlnire de informare cu prim ministrul, la reşedinţa oficială din Balfour (Ierusalim), a intrat Sara. În momentul în care s-a aşezat comod, Dagan a încetat să mai vorbească. Netanyahu l-a invitat să continue. „Ea ştie tot”, i-a spus. Iar şeful Mossad a decis să se ridice şi să plece, ştiind că îl va costa prelungirea mandatului.
Parteneriatul de nezdruncinat Bibi-Sara e un amestec tulburător de dragoste şi putere, în afara căruia nu există decât sufocanta banalitate care se numeşte viaţă.