COMENTARIU Lelia Munteanu: La tribordul tristeţii

Afară era o vreme câinoasă, dar mai tare tuna părintele din amvon: “La tribordul oricărei nenorociri se află o bucurie şi bucuria e mai mare decât adâncul tristeţii. Nu e catargul mai lung decât adâncimea calei? Fericirea – o fericire înălţătoare, care se cuibăreşte în suflet – e a omului care nu ascultă de zeii şi amiralii fuduli de pe pământ şi stă în faţa lor drept şi mândru de cine e. Fericit e cel ce se sprijină pe puterea braţelor sale, în timp ce corabia lumii ăsteia dezmăţate se scufundă sub el”.

Asta se întâmpla cu mult înainte ca, scrutându-şi nebunia, căpitanul Ahab să exclame: „Ceea ce am îndrăznit, am voit; iar ceea ce am vrut, voi face!”.