“7 zile”, suplimentul cotidianului Yedioth Ahronoth, a publicat în exclusivitate interviul lui Barak Ravid (jurnalistul de la Canal 13) cu Donald J. Trump, prefaţând cartea care urmează să vadă lumina tiparului (“Pacea lui Trump”).
Iată pasajele care mi s-au părut cele mai interesante (păstrînd şi comentariile autorului):
“(…) De-a lungul interviului, Trump a fost drăguţ, dar fără răbdare. M-a întrebat despre ce e cartea. Am început să-i explic, dar după câteva secunde m-a întrerupt şi a început să-mi ţină un discurs despre câte a făcut el pentru Israel, asezonându-şi discursul cu atacuri la adresa celui care l-a precedat în funcţie, Obama, şi a celui care i-a urmat, Biden (…).
. Şi a început să-şi enumere activităţile proisraeliene, cum ar fi mutarea ambasadei la Ierusalim, recunoaşterea Ierusalimului drept capitală, recunoaşterea suveranităţii Israelului pe Înălţimile Golanului (Galileei?), retragerea din acordul nuclear cu Iranul. .
L-am întrebat cam cât din decizia de renunţare la acord, în mai 2018, ţine de relaţiile lui cu Netanyahu. Răspunsul lui m-a surprins, aşa cum m-a surprins şi restul dialogului. .
Trump nu s-a obişnuit cu pierderea alegerilor şi nu îi vine să creadă că Netanyahu a îndrăznit să-l felicite pe Biden.
.
De-a lungul celor patru ani de preşedenţie, am avut senzaţia că Trump şi Netanyahu sunt una şi aceeaşi persoană, foarte conectaţi şi informaţi, într-o frăţie de nezdruncinat. Interviul cu el a dezvăluit altă realitate. Nu e clar când, dar în ultimii doi ani ai mandatului, între Trump şi Netanyahu apărut o ruptură. Poate din aprilie 2019, când Netanyahu nu a reuşit să formeze un guvern, în pofida câştigării alegerilor şi a sprijinului din partea lui Trump. Poate din ianuarie 2020, când Netanyahu a folosit Acordul de Pace, iniţiat de Trump, pentru a se lansa într-un discurs de campanie electorală. Sau poate din timpul campaniei electorale a lui Trump, când acesta nu a simţit că este suficient de bine susţinut de Netanyahu. Ideea e că Trump, pe care l-am întâlnit în aprilie 2021, era deja amorsat şi aştepta doar ocazia să izbucnească împotriva lui Netanyahu.
, a subliniat Trump. .
Am încercat să-l întreb dacă a fost dezamăgit de comportamentul lui Netanyahu, dar a fost greu de oprit din discurs.
.
(…) Trump mi-a povestit cum, în toiul consultărilor cu consilierii lui, l-a introdus în discuţie, prin telefon, pe ambasadorul Israelui la Washington, David Friedman (avocatul de imobiliare, n.m.) şi l-a rugat să-i explice <în 5 minute> care este importanţa Golanului pentru Israel. .
Nu e clar dacă Trump i-a adus lui Bibi acel plus de 10-15 la sută, dar, înaintea alegerilor, sondajele spuneau că 66 la sută din populaţia evreiască susţinea că ajutorul lui Trump a întărit poziţia lui Netanyahu în alegeri (…)
De-a lungul interviului, Trump a revenit de cel puţin cinci ori asupra faptului că Netanyahu a fost primul care l-a felicitat pe Biden într-un videoclip (…). Trump nu crede că Netanyahu a primit vreun telefon de la Biden. Îl corectez – adaug că s-a întâmplat la doar o lună după ce s-a instalat la Casa Albă. Şi trebuie să mai corectez ceva. Netanyahu nu a fost primul care l-a felicitat pe Biden. Rezultatele alegerilor au fost anunţate pe 7 noiembrie, la ieşirea din Shabbat. La câteva minute după anunţ, liderii Germaniei, Marii Britanii, Franţei, Canadei şi ai altor ţări i-au transmis mesaje de felicitare lui Biden. Netanyahu a aşteptat până dimineaţă (…). Dar nimic nu temperează furia lui Trump (…).