EXCLUSIV la ”Marius Tucă Show”. Istoricul Marius Oprea despre morţii torţionarului Ion Ficior de la Periprava şi folclorul din jurul mormântului lui Iuliu Maniu: ”Trăim fericirea de a găsi un mort. Nu pui mâna pe un os, pui mâna pe o poveste.”

Istoricul şi cercetătorul Marius Oprea – invitat în platoul emisiunii ,,Marius Tucă Show” – anunţă continuarea proiectul căutării ,,poporului pierdut”  al victimelor comunismului, după o perioadă în care mărturisea că ,,pandemia tăcerii vrea să rescrie istoria.”

 

Totodată, acesta devoalează că cercetările arheologice privind recuperarea mormintelor deţinuţilor politici morţi în Colonia de Muncă de la Periprava vor începe în luna august a acestui an, bazându-se, paradoxal, nu pe ajutorul statului român, ci pe sprijinul Fundaţiei ,,Doina Cornea.”

 

Invitatul lui Marius Tucă vorbeşte şi despre faptul că, după înlăturarea sa de la institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, colegii săi – de altfel, printre cei mai buni arheologi ai momentului pe astfel de săpături – sunt scoşi, la ora actuală, din dispozitivul institutului.

 

Istoricul Marius Oprea povesteşte despre morţii torţionarului Ion Ficior de la Periprava – condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uciderea a 123 de deţinuţi  – despre fericirea de a găsi un mort, despre anchete minuţioase pentru a găsi identitatea victimelor, despre folclorul din jurul mormântului lui Iuliu Maniu, despre provocări în calea încercării de a ne cunoaşte trecutul sau de a ne accepta şi recunoaşte greşelile trecutului. 

 

,,Institutul de Investigarea a Crimelor Comunismului renunţă la unele atribuţii. Mai întâi a fost înlăturarea mea de la institut în ianuarie. Fără nicio şansă de a reveni. (…) Odată ce o echipă de arheologi intră pe un site are timp de 5 ani drept stiinţific asupra săpăturilor. Nu se mai poate băga nimeni peste. Ne aflăm iarăşi în situaţia în care mă aflam în 2010 când am fost scos din ordinul lui Băsescu din institut în care trebuie să ne descurcăm cum putem. Am găsit 50 de morţi, sunt încă pe atâta. Au fost puşi în rânduială. Le-am făcut slujbe. (…) Acestia sunt morţii lui Ficior, au fost 123 de morţi. Sunt oameni decedaţi în lagărul de la Periprava. Ştiind de acest loc am trimis o echipă la Periprava. Detinuţii au fost înmormântaţi în cimitirul lipovenesc.” 

 

,,Noi trăim o situaţie paradoxală în acele momente, trăim fericirea de a găsi un mort. E greu să explic acest sentiment. Tot acest amalgam de informaţii se amestecă deodată brusc cu ceea ce vezi acolo. În 2015, am lucrat în apă la Periprava. Nu pui mâna pe un os, pui mana pe o poveste. Trebuie să ne gandim şi la toate acele clipe de aşteptare ale acelui mort de a se intoarce acasa. La fel de greu este să descriu sentimentele pe care le-am avut când un fiu sau un nepot vedea osemintele. (…) Aceasta imensă bucurie şi tristeţe pentru că li se confirmă moartea. Era o imensă bucurie şi pentru că osemintele se întorc acasă. Am văzut fericirea de pe chipurile sătenilor care cunosteau această poveste. Această recuperare în sens creştin a memoriei celui ucis retrezeşte cumva comunitatea la viaţă.”

 

,,A existat o acţiune de dezinformare. Tot acel memorial al deţinutilor este pe zona unde erau înmormântaţi copii bolnavi. Mormintele foştilor detinuţi politici sunt într-o zonă care este proprietate a Bisericii Greco-Catolice şi care nu este încă decisă să ne lase să săpăm acolo pentru a găsi mormintele detinuţilor de la Sighet. Iuliu Maniu a fost dus altundeva. Nu am renunţat la căutări deşi am căutat în vreo 20 de locuri. Există un întreg folclor legat de mormântul său.”