Ion Cristoiu: După cum era de aşteptat, Gabriel Oprea nu se lasă!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că fostul vicepremier şi lider al UNPR Gabriel Oprea nu se lasă intimidat de sistem şi candidează ca independent la Camera Deputaţilor din partea Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”, arătând astfel că vrea neapărat să revină în prim-planul politicii.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Joi, 22 octombrie 2020. Presa e ocupată cu Scandalul listelor electorale, mană cerească pentru tiraj şi rating o dată la patru ani, cînd politicienilor le tremură cămeşa, cum ar spune Creangă, la gîndul că vor rămîne de data asta la poalele Dealului, uitîndu-se la clădirea Parlamentului cu jind, iar şefilor de partide le bate inima a Eu, Supremul, ştiind că de iscălitura lor depinde ca unul să fie sau nu pe liste.

Numai prin această concentrare a atenţiei asupra unui Scandal mediatic se explică trecerea sub tăcere a unui eveniment deopotrivă politic şi electoral.

Un Comunicat al Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor <Mihai Viteazul> anunţă că Gabriel Oprea, preşedintele Uniunii, şi-a depus candidatura ca independent la Bucureşti, pentru Camera Deputaţilor. Un afiş difuzat ulterior ne dezvăluie şi sloganul de campanie al lui Gabriel Oprea:

Demnitate pentru România.

Parlamentarele sînt eminamente o întrecere pentru partide şi nu pentru partide de toată mîna, ci pentru partide mari. Campania costă din toate punctele de vedere. Un partid mic, fără bani şi prin asta fără bilet de intrare la presă, e descurajat din start să depună liste. Dar un independent? Un candidat independent presupune un curaj vecin cu nebunia pentru cel ce se angajează în cursă. Fie şi pentru aceasta anunţul privind candidatura lui Gabriel Oprea ca independent ar fi trebuit să stîrnească interesul presei. Era vorba de un fapt interesant dacă nu de unul ieşit din comun. Un alt motiv pentru care gestul ar fi cerut mai multă atenţie din partea presei trimite la personalitatea lui Gabriel Oprea. Fireşte, fostul vicepremier şi fostul preşedintele al UNPR nu mai e în prim-planul politicii curente. Totuşi, ca şi în cazul marilor actori, chiar dacă nu mai joacă într-un spectacol de pe afişul acestor zile, Gabriel Oprea rămîne un nume. Un nume familiar opiniei publice, fie şi pentru adevărul c-a născut o sintagmă celebră a postdecembrismului:

Sufrageria lui Oprea.

Să reamintim, pentru reîmprospătarea memoriei, că Sufrageria lui Oprea desemnează chiar o sufragerie – o sufragerie reală – care e chiar sufrageria lui Gabriel Oprea. Dezvăluirile lui Dan Andronic din 31 decembrie 2017 au indicat sufrageria lui Gabriel Oprea ca locul în care, în noapte de 6 - 7 decembrie 2009, noaptea cînd s-au anunţat exit-poolurile celui de-al doilea tur al prezidenţialelor, s-au strîns George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura Codruţa Kovesi, procurorul General al României, sub pretextul unei cine private organizate de Gabriel Oprea. Deşi despre acest moment s-a discutat mult timp după aceea în spaţiul public, nici azi nu e limpede cum şi de ce s-au adunat la Gabriel Oprea acasă şefii principalelor instituţii de forţă din România, dependenţi în chip capital de obţinerea unui al doilea mandat de către Traian Băsescu. Din toate punctele de vedere, ei trebuiau să se afle, fiecare, la locul de muncă într-o astfel de noapte. Să-şi aranjeze ploile dacă Traian Băsescu pierdea? Să pună la cale contracararea acţiunii lui Mircea Geoană, la CCR pe motiv că alegerile au fost fraudate? Pentru a sărbători o victorie de care ştiau ca fiind sigură, chiar dacă la televiziuni Mircea Geoană desfăcuse sticla de şampanie? Dovedind că e un om de onoare, Gabriel Oprea, singurul în măsură să dea răspuns la aceste întrebări, pentru că în Sufrageria lui s-a petrecut reuniunea, s-a mulţumit pînă acum cu explicaţii de complezenţă. Spun om de onoare, pentru că onoarea, dacă trece înaintea politicii, reclamă ca gazda să păstreze în veci discreţie despre oaspeţii invitaţi de ea la o cină privată.

Acestea ar fi cele două motive pentru care anunţul privind candidatura lui Gabriel Oprea merita mult mai multă atenţie din partea presei decît a primit-o.

Sînt însă motive strict politice.

Există însă şi un alt motiv, al treilea, mai puţin politic şi mai mult omenesc.

Gabriel Oprea a fost la un moment dat – în 2015, mai precis – unul dintre cei mai puternici oameni din România.

Preşedinte al UNPR, partidul de care depindea supravieţuirea Guvernului Ponta în Parlament, ministru de Interne, vicepremier pentru securitatea naţională. În volumul său de memorii, alcătuite sub forma unui lung interviu, Gabriel Oprea îşi aminteşte de puterea dată de această funcţie, o premieră în postdecembrism. A fost, de altfel, prima şi ultima în ultimii 30 de ani:

<Deci această măsură a ajutat sistemul de securitate naţională, m-a prins în cel mai important moment al carierei mele, eram vicepremier pentru securitate naţională, ministru de interne, eram preşedintele unui partid parlamentar care era hotărîtor pentru coaliţia de guvernare. Primul-ministru mă asculta, ca să spun aşa şi îl trăgeam de mînecă referitor la aceste probleme. Toţi membrii guvernului mă respectau şi mă sprijineau şi atunci am reuşit împreună cu toţi ceilalţi, cu sindicatele, cu asociaţiile ceea ce părea imposibil>.

Mult mai important, Gabriel Oprea conduce, în 2015, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Funcţia îi sporea urieşeşte puterile în stat, după cum el însuşi recunoaşte:

<Se crease prin lege Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă unde în afară de principalii miniştri din Guvernul României, şeful, preşedintele acestui comitet eram eu, în calitate de vicepremier pentru securitate naţională. Aici erau invitaţi permanent şefii de structură: şefii SRI, SIE, STS, SPP, Procurorul General al României. Era un fel de CSAT mai mare, care a avut rolul de a crea un flux de comunicare operativă între Guvern şi serviciile de informaţii, cu rezolvări rapide ale multor probleme.>

Nu lipsit de abilitate politică, Gabriel Oprea îşi sporeşte puterea în cadrul Sistemului prin crearea domeniului de securitate şi informaţii în Academia Naţională de Informaţii, dominînd în sine şi instituţia conducătoare de doctorate. Aşa ajunge să fie conducător de doctorat pentru şeful SRI, Radu Timofte, pentru prim adjunctul Florian Coldea, pentru adjuncţii Marin Ionel şi Dumitru Zamfir.

Pe plan militar e general cu patru stele, făcut în 2009 de Traian Băsescu, cel mai înalt grad în Armata Română, cu excepţia celui de mareşal.

Prin decretul din 22 iunie 2015, semnat de preşedintele Klaus Iohannis, Gabriel Oprea devine primul premier interimar din istoria postdecembristă cu putere egală cu cea a unui premier în exerciţiu. Pentru că refuză să-l trădeze pe Victor Ponta, cu care se împacă prin intermediul unei emisiuni istorice, la care am fost moderator, cea de la B1Tv, din 28 iunie 2015, devine ţinta Sistemului. Tragicul accident din 22 octombrie 2015, pentru care Gabriel Oprea era cel mult responsabil moral, în nici un caz penal, a fost pretextul pentru declanşarea Operaţiunii Eu te-am făcut eu, eu te omor!

La capătul ei, în 2016, Gabriel Oprea e scos din toate jocurile. Un timp el lasă impresia că s-a resemnat, învins de Sistem. Gabriel Oprea, aşa cum îl arată cartea de Memorii în curs de apariţie, căreia îi semnez Prefaţa, nu e însă un tip care să se lase îngenuncheat de viaţă. Lăsat fără UNPR, partidul pe care l-a înfiinţat, pe 30 iunie 2019, lansează la Cercul Militar Naţional, Uniunea Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”, <asociaţie profesională ce reuneşte, pentru prima dată, militari, poliţişti, poliţişti de frontieră, pompieri şi jandarmi – aproximativ 500.000 de rezervişti şi activi din întregul sistem de securitate naţională.> În 2019, înaintea prezidenţialelor, semnează, ca preşedinte al Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor „Mihai Viteazul”, cu preşedintele de atunci al PSD, Viorica Dăncilă, un Protocol. Potrivit memoriilor, Protocolul <prevedea că preşedintele UMPMV devine vicepreşedinte al PSD pe domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi coordonează domeniul acesta şi tot el îl nominalizează pe şeful departamentului. Mai prevedea ca, în cadrul alegerilor parlamentare din anul 2020, PSD să acorde 8 locuri eligibile pe listele acestuia pentru reprezentanţii Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor «Mihai Viteazul», respectiv 5 locuri la camera Deputaţilor şi 3 locuri la Senat.>

Nu s-a realizat nimic din acest Protocol.

Ar fi fost de aşteptat ca Gabriel Oprea să abandoneze eforturile de revenire în prim planul politicii.

El însă nu se lasă.

Iată-l candidînd ca independent pentru Camera Deputaţilor în numele Uniunii Militarilor şi Poliţiştilor <Mihai Viteazul>.

Ce mai încolo şi încoace!

Gabriel Oprea nu se lasă!

Numai şi pentru asta – pentru  refuzul de a ţine cont de Sfatul Stai în banca ta! candidatura lui Gabriel Oprea merita mai multă atenţie din partea presei”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro