Unde mai poţi reflecta liniştit? În ceainăria „La norocul chior”, care deschide prima obloanele.
Problema fundamentală a politicii nu poate fi astăzi, mă gândesc, decât cum deosebim un corb de o cioară. Bătrâna care vinde seminţe pentru porumbei în Piaţa Sultanahmet, îmi explicase odată: „Ciocul nu te poate înşela. Al ciorii e alb şi aproape discret, pe când al corbului e negru şi de două ori mai mare decât propria căpăţână. Nici în zbor nu se confundă – coada ciorii e ca un evantai, a corbului ca un titirez”.
Degeaba am încercat să sugerez criteriul că cioara e mai mică decât corbul. Bătrâna le-avea pe-ale ei: „Ciorile, spre deosebire de corbi, au o voce piţigăiată”.
Şi-atunci am ghicit în frunzele de ceai răspunsul sub forma unei întrebări. Cum ar suna Nevermore din gâtlejul unei ciori?