În anul de graţie 472, înainte de Christos, adunarea cetăţenilor din Atena îl supune pe Themistocle procedurii de ostracizare.
Ce era ostracizarea?
O procedură tipică democraţiei ateniene. Cu o lună înainte de votul propriu-zis, adunarea cetăţenilor (Ecclesia) decidea, prin ridicarea de mîini, desfăşurarea unei ostracizări (Ostrakoforia). Pe o bucată de ceramică se treceau numele celui care trebuia ostracizat, altfel spus, trimis în exil. Persoana al cărui nume se întîlnea pe cele mai multe bucăţi era ostracizată. Potrivit istoricilor, în 472, înainte de Christos, a fost supus votului Themistocle, şeful marinei ateniene.
Motivul sancţiunii?
Fastul nesăbuit, orgoliul exagerat, malversaţiunile.
Asta deşi Themistocle era o personalitate a Atenei.
Unul dintre strategii diriguitori ai Armatei, făuritorul flotei cu care, în 480, a spulberat flota persană la Salonuisc.
Toate bune şi frumoase.
Numai că un mileniu mai tîrziu arheologii au descoperit într-un puţ din apropierea locului adunării 191 de bucăţi cu 14 scriituri diferite.
Erau pregătite pentru cetăţenii atenieni care nu ştiau să scrie.
Bucăţile de ceramică ar fi buletinele de vot de azi.
Regizorii falsificaseră scrutinul prin introducerea unor buletine cu ştampila votat pusă pe numele dorit de către ei.
Despre democraţia ateniană se spune că e modelul democraţiei de azi.
Inclusiv în ce priveşte fraudarea unui scrutin.
*
Scriam pe 22 noiembrie 2024. Scandalul Alina Bica – Răfuială mafiotă sau răfuială pentru putere?!
Înalta Curte a decis, chiar dacă nu definitiv, arestarea preventivă a Alinei Bica, fosta şefă a DIICOT, egală în funcţie cu cealaltă persoană feminină din conducerea Ministerului Public, distinsa Laura Codruţa Kovesi. Cînd a avut loc Operaţiunea Înhăţarea Alinei Bica de pe stradă de către colega şi concurenta ei Laura Kovesi (mă întreb, pe Laura Kovesi cine o s-o aresteze în plin trafic?), am avut îndoieli privind vinovăţia Alinei Bica. Şi nu pentru că aş fi un fan al distinsei, pe care n-am văzut-o în viaţa mea, nici măcar la televizor, şi cu atît mai puţin al Elenei Udrea, a cărei candidatură, prin înlăturarea lui Cristian Diaconescu, am combătut-o cît mi s-a dat voie la posturile finanţate de lidera PMP, ci pentru că mi-era greu să cred că şefa DIICOT, Direcţie angajată în lupta împotriva corupţiei, putea fi suspectată de corupţie! Documentele publicate de presă după ce au fost date, ca de obicei, de către DNA, cea mai bună televiziune de ştiri din România, m-au convins că da, într-adevăr, Alina Bica a fost implicată într-o afacere de corupţie.
Asta nu mă face să dau înapoi nici măcar cu o virgulă de la teza, formulată joi seara, pe cristoiublog.ro, că e vorba de o răfuială dacă nu mafiotă, atunci o răfuială pentru putere în perspectiva plecării lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Da, Alina Bica, a fost implicată într-o afacere de corupţie. Din acest punct de vedere, acţiunea DNA e corectă.
Numai că acest adevăr nu mă opreşte să nu-mi pun anumite întrebări, formulate în numele tezei că Lupta împotriva corupţiei nu trebuie să justifice eforturile SRI de a lau în stăpînire România. Le voi pune conştient că nimeni din presă nu le va lua în seamă, pentru că toţi patronii şi toţi redactorii şefi, acţionari la firme, se tem ca de dracu de DNA, care te poate sălta în orice moment sub pretextul că ai comis cine ştie ce faptă de corupţie. Rămîn uluit, după experienţa din comunism, că oameni în toată firea, unii chiar lideri de opinie, cînd vorbim la telefon, încep să înalţe brusc elogii SRI, mai ceva ca pe vremea Securităţii. Iată întrebările:
Justifică lupta împotriva corupţiei Operaţiuni amintind de cele făcute de răposata Securitate în numele luptei împotriva duşmanului de clasă?!
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro