Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, la înscrierea în cursa pentru şefia PNL, Florin Cîţu avea avantajul de fi ceva nou, de a aduce un suflu proaspăt pentru partid, dar, aşa cum s-a văzut şi la dezbaterea moţiunii de cenzură a PSD, premierul a pierdut acest avantaj, în favoarea contracandidatului său Ludovic Orban care câştigă teren pe zi ce trece în competiţia liberală.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„La emisiunea căreia, nu fără umor, Ionuţ Cristache îi spune România9 care se difuzează la 5, am abordat miercuri, 30 iunie 2021, intervenţia lui Florin Cîţu în Parlament, la dezbaterea Moţiunii de cenzură. De la un capăt la altul, discursul a stat sub semnul unui cucurigu-gism rar întîlnit în politica postdecembristă. În unele momente ale vremii sale, doar Corneliu Vadim Tudor se mai bătea cu pumnul în piept într-un autocult al personalităţii gata să cadă dintr-o clipă într-alta în ridicol. Astfel Florin Cîţu s-a autoprezentat mai întîi drept politicianul de care PSD-iştii se tem de moarte şi, de aceea, fac orice ca să-l dea jos de la Palatul Victoria:
Nu cred că PSD-ul şi-ar dori pe altcineva decît Florin Cîţu la Palatul Victoria. Premierul e atît de nevolnic nu numai în actul guvernamental, dar şi în actul oral, el nereuşind nici acum, după mai multe luni de ieşiri în public, să scape de jenantul obicei de a suge toate cuvintele, chiar şi cele pline de consoane, încît orice partid de Opoziţie, interesat în menţinerea Puterii şi-l doreşte cît mai mult în fruntea Guvernului. Dar chiar şi în afara acestui contrast între realităţi şi părerea lui Florin Cîţu, orice om de bun simţ îşi dă seama că această cucurigu-gire, această desfăşurare a cozii de păun ca să impresioneze păuniţele e penibilă prin raportarea la modestia pe care o mărturiseşte în public, de regulă, exact omul puternic, conştient de personalitatea sa.
A venit apoi lăudăroşenia în chestiunea cursei pentru şefia PNL. Florin Cîţu a anunţat de pe acum, cu trei luni înainte de Congres, că el e cîştigătorul:
Nu e o ieşire de moment, provocată de excitaţia stîrnită de Moţiunea de cenzură. E a nu ştiu cîta oară cînd Florin Cîţu se proclamă de pe acum învingător.
Cum se explică această permanentă cădere în ridicol, prin declaraţii de tipul Croitoraşul cel Viteaz cu acces la media?
Ionuţ Cristache a susţinut, în emisiune, că e vorba de o părere prea bună pe care o are despre el însuşi premierul Florin Cîţu.
Eu i-am răspuns printr-o întrebare:
– Ştiţi care e cea mai mare dramă a unui regizor cînd lucrează cu un actor lipsit de talent?
E faptul că respectivul nu trece o clipă prin filtrul personalităţii sale o indicaţie regizorală.
Actorii de talent distribuiţi într-un rol îl intuiesc rapid din punct de vedere omenesc.
Ei n-ar accepta în veci ca Hamlet să se scobească în nas, iar Julieta să viseze în balcon să-i crească o straşnică pereche de mustăţi.
Actorul fără pic de talent îndeplineşte sîrguincios orice indicaţie regizorală.
La fel se întîmplă şi cu politicienii.
Politicienii ajunşi şefi îşi fac rost de consultanţi. Consultanţii – evident, contracost – îi dau politicianului sfaturi ce să facă şi ce să spună într-o anumită împrejurare. Cam aşa cum îi spune actorului regizorul cînd trebuie să dea viaţă unui personaj. Politicianul de talent sau mai precis Politicianul (cu p mare) trece prin filtrul propriei personalităţi sfaturile consilierilor. Pe unele le ascultă. Pe altele, nu. Florin Cîţu are o armată de consilieri înzestraţi cu laptopuri şi cu conturi în bancă, în creştere prin contractele semnate cu clientul de la Palatul Victoria.
Mai mult ca sigur, aceştia l-au sfătuit că un instrument de bătălie politică îl constituie cultivarea imaginii de învingător. Da, cultivarea imaginii de învingător e o tehnică de bătălie politică.
Cu o singură condiţie:
Ca figuraţia Învingătorului să-l prindă pe politician. Pe Florin Cîţu această figuraţie nu-l prinde. Începînd cu înfăţişarea şi terminînd cu vorba, Florin Cîţu trece mai degrabă un pirpiriu, un sărman, un ins fragil decît un voinic, un viteaz, un uriaş.
Un ins cu un minim talent politic ar fi refuzat să îndeplinească în public rolul de Ghilgameş cînd el nu e decît un Statu Palmă Barbă Cot.
Nu ştiu care au fost argumentele pentru care Gruparea reformistă l-a ales drept contracandidat al lui Ludovic Orban pe Florin Cîţu. Sigur e că în ianuarie 2021, cînd Rareş Bogdan a dezvăluit existenţa unei Grupări reformiste, care-şi propunea înlăturarea lui Ludovic Orban din funcţia de preşedinte al PNL, candidatul Florin Cîţu nu se număra printre opţiunile Grupării. La început, opţiunea pentru Florin Cîţu a părut ca o lovitură dată de Grupare. Ca premier, Florin Cîţu avea multe avantaje faţă de oricare alt lider PNL în confruntarea cu Ludovic Orban. S-a luat în considerare expunerea publică în calitate de premier, avantaj important pentru un ins mai puţin cunoscut cum era Florin Cîţu; Posibilitatea de a cuceri primarii şi baronii locali ca posesor al pixului guvernamental; Imaginea de om nou, menit a aduce un suflu proaspăt în PNL.
De la înscrierea în cursă a lui Florin Cîţu au trecut deja 30 de zile. La început, Florin Cîţu părea sigur cîştigător al competiţiei. Încetul cu încetul el şi-a consumat minimul rezervor de carburant politic. Proiectul de partid s-a redus la o banală înşiruire de clişee. În luna care a trecut, Florin Cîţu n-a înaintat nici cu un centimetru pe frontul cuceririi primarilor şi baronilor locali. Ludovic Orban are în această bătălie avantajul cunoaşterii PNL. Florin Cîţu, nou în partid, fără nici o legătură cu structurile PNL, avea avantajul noutăţii, al vedetei pe care o descoperă o ţară întreagă. Aşa cum s-a întîmplat cu Emmanuel Macron. Acest avantaj s-a pierdut pe parcurs. Asta în timp ce Ludovic Orban pare a creşte de la o zi la alta.
Să nu-şi dea seama Gruparea Reformistă din PNL că Florin Cîţu e un pariu pierdut deja?!”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro