Ion Cristoiu: Toţi primarii postdecembrişti au fost primari de lucruri mărunte. După alegeri, nu cred că vom avea un primar ca Dem I. Dobrescu

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că România postdecembristă nu a mai avut primari de talia lui Dem I. Dobrescu, edilul Capitalei între anii 1929-1934, pentru că, odată aleşi, aceştia şi-au folosit funcţia pentru a câştiga tot mai multă putere, dar şi pentru că le-au lipsit proiectele, viziunea şi curajul.

Ion Cristoiu spune că  Dem I. Dobrescu, spre deosebire de urmaşii săi din postdecembrism, şi-a propus când a ajuns primar să fie primarul Capitalei şi nu un politician care vede  această funcţie ca pe o rampă de lansare.

“Dem I. Dobrescu este tipul de primar care nu s-a mai regăsit în istoria României dacă nu-l considerăm pe Nicolae Ceauşescu primar general al Capitalei. Un primar care, spre deosebire de cei din postdecembrism, şi-a propus când a ajuns primar, să fie primarul Capitalei şi nu un politician care găseşte în Primăria Capitalei rampa de lansare pentru alte funcţii. Dacă aţi observat, la noi, primarul Capitalei, care este de cele mai multe ori ales politic, foloseşte această funcţie nu pentru a construi şi reconstrui Bucureştiul, ci pentru a-şi mări puterea politică, fie în partidul din care face parte, fie  să candideze la preşedinţie”, a explicat publicistul.

Ion Cristoiu a adăugat că în posdecembrism votul la alegerile locale a fost cu precădere politic, iar cei care au câştigat s-au considerat aleşi ca lideri politici şi nu ca primari.

“În posdecembrism nu s-a mai întâlnit un Dem I Dobrescu deoarece votul a fost cu precădere politic şi cei care au fost aleşi primar s-au considerat că au fost aleşi ca lideri politici şi nu ca primari. Noi nu am avut până acum primarul providenţial, primarul aşteptat de toată lumea, care odată venit la primărie să se ocupe nu numai de administrarea oraşului, adică un primar care a ţinut  corabia  numită Bucureşti să nu se lovească de stânci, ci un primar care a venit din start cu nişte proiecte mari privind Bucureştiul”, a susţinut publicistul.

În opinia sa, o altă caracteristică a primarilor postdecembrişti este absenţa unei viziuni asupra întregului Bucureşti, absenţa marilor proiecte, cu excepţia primarului general care a fost Nicolae Ceauşescu.

“Nicolae Ceauşescu chiar a fost un primar,  care a gândit, putem spune că unele au fost greşite, dar a gândit Bucureştiul în mare. Adică amenajarea Dâmboviţei, metroul, diferite bulevarde, chiar Centrul Civic erau urmarea unei gândiri. Toţi primarii posdecembrişti au fost primari de lucuri mărunte, de administrare măruntă. A lipsit, şi lipseşte şi acum în campania electorală, proiectul. Doar pe doi politicieni i-am auzit vorbind de proiecte mari- pe Tăriceanu şi pe Băsescu. Probabil că nu le invocă şi nu le fac pentru că în România postdecembristă este imposibil să construieşti ceva, un podeţ în Bucureşti pentru că întâmpini birocraţie, reacţia Guvernului, care te blochează”, a subliniat jurnalistul.

Ion Cristoiu mai spune că şi lipsa de curaj este o altă cauză a absenţei proiectelor pentru dezvoltarea şi modernizarea Capitalei şi crede că nici după alegerile din 27 septembrie, indiferent de rezultat, vom avea un primar ca Dem I. Dobrescu.

“Una din cauza nedezvoltării Bucureştilor a fost absenţa acestor proiecte, ivită şi din lipsa de curaj. Vă dau şi un exemplu. Bucureştiul cred că este singurul mare oraş european în care, în plin centru, găseşti un bloc din anii interbelici, lângă el, o curte cu găini şi cocoşi din Evul mediu şi peste drum un building din secolul 21. Aşa ceva nu există nicăieri în lume. Centrul trebuie gândit în ansamblu şi cei cu găinile se duc la periferie. Nu în ultimul rând, Bucureştiul are foarte mult spaţiu viran. Între două blocuri găseşti buruieni. Ca să faci un centru, presupune un efort, o îndrăzneală, un sprijin uriaş din partea Guvernului şi a opiniei publice. Pentri că, să muţi găinile din centru începe cu tărăboi, cu drepturile găinilor de a sta în centru. Un alt exemplu pe care îl dau mereu sunt cele două mari bulevarde, Calea Victoriei şi Magheru, unde vedem că sunt foarte multe clădiri în paragină pentru că au fost retrocedate. Nimeni nu are curaj să dea o lege prin care să pună piciorul în prag şi să oblige pe cei care au devenit proprietari să construiască ceva sau sa dea înapoi statului. Asta este explicaţia şi nu cred că după alegerile acestea, indiferent de rezultat vom avea un primar ca Dem I. Dobrescu”, a conchis publicistul.

Cine a fost Dem.I. Dobrescu

De profesie jurist, Dem I.Dobrescu a fost primarul Bucureştiului în perioada 1929-1934. Poreclit şi "primarul târnăcop", Dem. I Dobrescu a dat tonul, modernizării Capitalei, opunându-se ideii  de a se stabili o nouă capitală, fie la Băneasa, sau chiar la Braşov. Când a depus jurământui de primar, la 8 februarie 1929, Dobrescu şi-a propus să-i facă pe bucureşteni să-si iubească Bucurestiul. A început cu amenajarea Dealului Patriarhiei. Au urmat lărgirea străzilor şi sistematizarea unor artere, mai ales cele mărginaşe: Şoseaua Dudeşti, Strada Colentinei, Calea Griviţei, Calea Rahovei, Pantelimon, Calea Văcăresti, 13 Septembrie. Piaţa Universităţii şii Piata Cercului Militar au fost modernizate. In timpul primariatului sau au luat amploare lucrările edilitare de pavaj, apă, lumină electrică şi canalizare. A luat măsuri pentru organizarea de cantine sociale, a sprijinit asistenţa medicală si mişcarea culturală prin înfiinţarea de atenee populare, muzee, pinacoteci. A fixat preţuri accesibile la mărfuri şi alimente şi a eradicat specula prin amenzi usturătoare. De asemenea, pentru că râul Dâmboviţa era sursa de apă potabilă pentru o mare parte dintre bucureşteni, a decis eliminarea scăldatului în râu, construind în acest scop primele ştranduri pentru adulţi şi ştranduri de nisip pentru copii. Tot pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la toate colţurile străzilor, a salubrizat oraşul.

Proiecte rămase pe hârtie

Din planurile lui Dem I. Dobrescu au făcut parte şi realizarea esplanadei Dâmboviţei, a metroului sau metropolitanul, aducerea la Bucureşti şi reconstituirea monumentului de la Adamclisi pentru a fi transformat ulterior  într-un Panteon naţional, transformarea Dealului Patriarhiei într-un mic Vatican, unirea Grădinii Botanice cu Parcul Palatului Cotroceni unde să fie amplasată o grădină zoologică, amanajarea unor lacuri din jurul Capitalei pentru hidroavioane, eliminarea totală a locurilor virane şi înlocuite cu pieţe monumentale, grădini, scuaruri şi parcuri, interzicerea căruţelor, harabalelor sau trăsurilor, liniile electrice urmând să fie prelungite "până la o rază de 30-40 km, în jurul Capitalei, construirea unor clădiri de 14-20 etaje. De ce nu a reuşit Dem I. Dobrescu să facă toate aceste lucruri? O spune chiar el în volumul "Viitorul Bucurestilor", apărut în 1934. Cea mai serioasă problemă era aceea a mentalităţii bucureştenilor, care "au păstrat caracterul umil al ţăranului din care se recrutează". Mentalitatea ostilă schimbărilor mari se regăseşte în rândurile trimise de negustorii bucureşteni care au trebuit să "suporte cu greu" curăţenia frecventă din pieţe: "Ce este cu atâta curăţenie, domnule primar; noi am trăit veacuri întregi în murdărie si am trăit mai bine decât acum în curăţenie". O altă problemă era faptul că "banul public nu a căpătat încă disciplina necesară ca să meargă la vistieria publică", Dem I. Dobrescu fiind adeseori nevoit să intervină pentru a recupera mari datorii ale unor societăţi comerciale faţă de primărie.

Cu toate acestea, Dem I Dobrescu s-a bucurat de sprijin popular. Când liberalii au venit la putere după căderea guvernului national ţărănesc, una dintre primele măsuri luate de noua putere a fost să se debaraseze de Dem I. Dobrescu, care li se părea mult prea popular, conform ro.wikipedia.org. Numai că în Bucureşti s-au declanşat valuri de proteste, la care s-au raliat şi numeroşi oameni politici influenţi. Ca urmare, după o săptămână de suspendare, Dem I. Dobrescu a fost repus în funcţie la 26 noiembrie 1933. După asasinarea lui Gheorghe Duca, Carol al II-lea l-a numit ca prim-ministru pe Gheorghe Tătărăscu, iar acesta l-a concediat definitiv pe primarul Dem I. Dobrescu, la 18 ianuarie 1934.