„Marius Tucă Show” | Nicu Alifantis: Sunt uşor timid. Recunosc că am încă emoţii la fiecare spectacol / Despre ultimii 30 de ani: Necunoscând gustul libertărţii, noi ne-am cam bătut joc de ea

Redăm principalele idei din emisiune:

Despre melodiile lui pe versurile lui Nichita Stănescu: Cel mai mult îmi plac „Ploaie în luna lui marte”, „Ce bine că eşti”…

Alifantis, despre cei 30 de ani de libertate: Care democraţie? Care 30? A fost o libertate. Dar necunoscând gustul libertărţii, noi ne-am cam bătut joc de ea. Cel mai tare ne-am bătut joc de noi. Eu văd asta prin prisma celor 30 de ani pe care i-am pierdut eu. Poate mi-ar fi plăcut să treacă altfel. Eu sunt dezamăgit. Trebuie să demosntrez că sunt artist pentru a primi o sponsorizare. Aşa zice legea.    

Despre garsoniera din Piaţa Romană în care a locuit mulţi ani: Cântecele din albumul Piaţa Romană Nr. 9 nu numai că le-am scris în garsoniera din Piaţa Romană, dar le-am şi imprimat acolo. Instrumentele, că pentru voci nu aveam un microfon suficient de bun. (…) Aveam o baie care era cu duş, deoarece nu încăpea cadă. 

Alifantis, despre Bucureşti: Îmi place. Am descoperit locuri foarte frumoase aici. Acum, de când trăiesc aici, sunt un bucureştean convins. Când mi se face dor de mine şi de amintirile mele dau o fugă la Brăila. Cred că e şi un defect profesional. Mă adaptez la locul în care merg. Eu nu am probleme cu patul de la hotel, cu fusul orar… 

Despre originile lui: Tata a fost grec, iar mama aromână. Când eram mic am vorbit greaca şi aromâna în casă. Apoi s-a prăpădit bunica din partea mamei, iar ea era zbir, cea care întreţinea obiceiurile. Pe mine m-a marcat moartea ei şi am refuzat să mai vorbesc cele două limbi după aceea. 

Alifantis, despre posibilitatea lansării unui album cu cântece de leagăn (artistul este bunic; şi-a lăsat barbă pentru a juca, anul acesta, rolul de Moş Crăciun pentru nepoţi): În general toate cântecele mele sunt de leagăn. Sunt din acelea… bălăduţe triste. 

Despre prima chitară: Am primit prima chitară pe la 10 ani. Am învăţat ca la carte până la un moment dat, când am început să improvizez. 

Alifantis, despre melodia „Decembre”: Tot încerc să găsesc o explicaţie logică la ce s-a întâmplat în mintea mea atunci, în ’69, la cei 15 ani pe care îi aveam, ca să fac un astfel de cântec. Ştiu că răsfoiam o carte de poeme de-a lui Bacovia şi mi-au picat ochii pe poezia asta. Dar nu ştiu de ce pe aceea, nu găsesc nicio logică. Citeşte continuarea…

Despre încrederea în sine şi timiditate: Sunt uşor timid şi nu sunt foarte decis că e bine ceea ce fac. Am lucrat cât am putut să o elimin. E greu când e genetic, când e băgată în sânge e greu să scapi de ea. Recunosc că încă am emoţii la fiecare spectacol. Am nevoie de două-trei cântece până îmi intru în ritm. Ele îmi permit şi să îmi dau seama cu ce fel de persoane am de a face în sală. (…) Într-un fel e bună timiditatea. Îţi dă aşa o stare de emoţie, de dialog interior cu tine.   

Alifantis, despre folk: Ideea de folk nu prea are legătură ce se întâmplă la noi pe genul acesta muzical.

Ştirea iniţială:

Un interviu în exclusivitate cu Nicu Alifantis despre 30 de ani de libertate, 50 de ani de „DECEMBRE”.

Suntem într-adevăr liberi?

Ce fel de democraţie trăiţi?

Prietenie. Dragoste. Ură. Cât s-au schimbat relaţiile umane în cei 30 de ani de libertate?

Care ar trebui să fie prioritatea zero a generaţiei de astăzi?

Bacovia şi „Decembre” după 50 de ani. Există o reţetă a succesului?

Sunt doar câteva întrebări la care va răspunde Nicu Alifantis, începând cu ora 19.00, la „Marius Tucă Show”, LIVE pe MEDIAFAX.ro.