Jurnal din Madrid. Gelu Vlaşin: Cât de complicată e înmormântarea unui om când ceilalţi sunt izolaţi

Gelu Vlaşin este izolat în Spania de mai bine de o lună. Scriitorul adună multe poveşti triste, dar vede şi partea bună a lucrurilor. Oricât de grea ar fi viaţa pentru spanioli sau pentru românii de acolo, oamenii sunt solidari şi tot mai motivaţi să câştige lupta cu pandemia. 

„Azi sunt un pic trist. Trei săptămâni de carantină instituţionalizată. Oficial, pentru că, în realitate, dacă luăm în calcul şi perioada de când au fost suspendate şcolile, depăşim o lună de zile de când nu ieşim din casă decât pentru lucrurile strict urgente.”

„A murit un verişor de-al meu, duminică. A făcut infarct la 46 de ani, undeva la 60 de km de Madrid. Am făcut o campanie de strângere de fonduri. Oamenii sunt solidari, întradevăr, pentru că sunt nişte costuri foarte mari în situaţia asta ca să te ocupi de tot ce înseamnă procesul de certificare a morţii, semnarea documentelor, morgă şi aşa mai departe.”

„Sunt o mulţime de iniţiative, oameni simpli, uneori anonimi, care fac lucruri extraordinare: donează, campanii de strângere de fonduri, îşi pun la dispoziţie propriile resurse, devin voluntari, cu micile lor fabrici produc măşti, reinventează linii de producţie pentru costume de protecţie, măşti, ochelari de protecţie, dezinfectanţi. Lumea s-a pus în mişcare.”