Jurnalele secrete ale lui Hitler: Marea farsă care a păcălit presa britanică

În aprilie 1983, revista germană Stern și ziarul britanic The Sunday Times anunțau cu mare entuziasm descoperirea unei colecții unice: jurnalele personale ale lui Adolf Hitler. Se credea că aceste 60 de caiete, care acopereau perioada dintre 1932 și 1945, ofereau o perspectivă intimă asupra vieții dictatorului nazist. Cu toate acestea, ceea ce părea a fi una dintre cele mai importante descoperiri istorice s-a dovedit rapid a fi una dintre cele mai mari farse jurnalistice ale secolului.

Jurnalele, prezentate ca documente autentice salvate dintr-un avion prăbușit în timpul războiului, fuseseră furnizate de jurnalistul Gerd Heidemann, un colecționar entuziast de suveniruri naziste. El susținea că le obținuse printr-un intermediar din Germania de Est. Stern a plătit 9,3 milioane de mărci germane pentru documente, depozitându-le într-un seif în Elveția. Pentru a le autentifica, a fost consultat istoricul britanic Hugh Trevor-Roper, cunoscut și ca Lord Dacre; deși inițial sceptic, acesta a fost ulterior convins de volumul impresionant al materialului.

În căutare de senzațional și exclusivitate, s-au facut greșeli elementare din partea presei

Tot BBC relatează că presiunea pentru a obține o exclusivitate și dorința de senzaționalism au dus la greșeli și neglijențe grave. Jurnaliștii au prezentat experților doar unele fragmente selectate din jurnale, iar unele documente de comparație considerate „autentice” proveneau, fără știrea lor, tot de la același falsificator: Konrad Kujau. Acesta, un artist talentat dar rudimentar, a creat jurnalele utilizând expresii moderne, plagiind din alte lucrări istorice și folosind materiale de după război. Încercările sale de a face caietele să pară vechi includeau tehnici precum turnarea de ceai peste pagini.

Inteligența artificială și securitatea informatică, printre noile specializări din universități

A început târgul de artă Art Brussels

După publicarea primei părți a serializării în The Sunday Times, suspiciunile au crescut. Trevor-Roper și-a retras public sprijinul, iar analizele criminalistice au confirmat rapid că totul era un fals. Stern și The Sunday Times și-au prezentat scuze, dar prejudiciile erau deja produse. Reputațiile au fost distruse, iar Kujau și Heidemann au fost condamnați pentru fraudă.

Jurnalele secrete ale lui Hitler, o farsă de proporții monumentale, rămâne o lecție despre pericolele senzaționalismului în jurnalism. Totodată este și un semnal de alarmă despre cât de ușor pot fi înșelați chiar și cei mai experimentați experți, orbiți de promisiunea unei descoperiri spectaculoase.