Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Cea mai urâtă poveste

COMENTARIU Lelia Munteanu: Cea mai urâtă poveste

COMENTARIU Lelia Munteanu: Cea mai urâtă poveste

Scandalul care ţine, de două zile, prima pagină a ziarelor din Israel şi din lume e cartea Galiei Oz (foto) intitulată „Ceva deghizat în dragoste” (cam aşa s-ar traduce din ivrit).

Galia e fiica mijlocie a uriaşului Amos Oz. Ea însăşi scriitoare (de cărţi pentru copii), îşi începe astfel volumul de confesiuni: „În copilărie, tata mă bătea, mă înjura şi mă umilea. Violenţa era plină de creativitate: mă târa prin casă şi mă azvârlea pe pragul uşii. Mă numea mizerabilă. Nu era vorba despre o pierdere de control de moment sau de vreo palmă pe ici-pe colo, ci de rutina unor  abuzuri sadice. Singura mea crimă era că exist şi de aceea pedepsele nu se sfârşeau niciodată. Simţea nevoia să mă doboare”. Textul e îndelung psihanalizabil.

Fata cea mare, istoricul Fania Oz-Salzberger, cu care Amos Oz a scris „Evreii şi cuvintele” (un dialog tulburător despre iudaitate) a fost obligată să posteze ieri pe Twitter răspunsul familiei: „Astăzi, Galia Oz a lansat o nouă carte, în care aruncă acuzaţii serioase împotriva tatălui ei, Amos. De asemenea, împotriva noastră, a mamei şi fraţilor ei (prozatorul mai are un fiu, n.m.). Am cunoscut toată viaţa un Amos foarte diferit, un bărbat cald şi afectuos, care şi-a iubit familia profund şi cu blândeţe. Ne-a dedicat inima şi sufletul. Acuzaţiile Galiei împotriva lui Amos, marea lor majoritate, contrazic clar cele trei vieţi ale noastre de amintiri iubitoare despre el. În urmă cu şapte ani, Galia a întrerupt în pripă toate legăturile cu noi. Scurt timp după aceea, acuzele ei au fost extinse şi asupra noastră. Pe patul de moarte, Amos a încercat şi a sperat să vorbească din nou cu Galia, să asculte, să priceapă, să înţeleagă chiar şi afirmaţiile care contraziceau realitatea, aşa cum el şi noi o vedeam. Durerea Galiei e palpabilă şi sfâşietoare. Dar noi ne amintim altfel. Uimitor de diferit”.

Fireşte că n-am apucat încă să citesc „Ceva deghizat în dragoste”. Dar dacă nu e vreo ficţiune genială, nu-i văd rostul. N-ar fi decât un act profanator la adresa cuiva care se odihneşte în patrimoniul universal. Mi-e teamă că unica miză a Galiei Oz e de a atrage atenţia asupra măruntei sale persoane.