COMENTARIU Lelia Munteanu: Cum să te păzeşti de un răţoi şchiop, dacă acela e Trump?
Statutul autointitulatului geniu stabil e – în acestă perioadă de tranziţie, cu prerogativele diminuate – acela de lame-duck (literal, „răţoi şchiop”). Însă temerea e că poate încerca, printre altele, lucruri pe care nici cu gândul nu le gândim.
N-ar mira pe nimeni ca, pe 11 decembrie, când expiră rezoluţia care finanţează guvernul federal să refuze s-o reînnoiască, paralizâna astfel funcţionarea instituţiilor bugetare. Ar putea (aşa cum, la un moment dat ameninţase) – având o Curte Supremă (echivalentă Curţii Constituţionale din România) favorabilă (cu 6 judecători conservatori din 9, după recenta numire a doamnei Amy Coney Barrett) – să-şi forţeze exonerarea tuturor abuzurilor comise în cei patru ani, rezolvându-şi şi problemele de evaziune fiscală.
Nu e exclus, consideră David Frum, ca Trump să folosească cele 73 de zile care i-au mai rămas pentru o ultimă rundă de „excese legale”, cum ar fi, de pildă, hărţuirea oponenţilor politici, chiar dacă visul său de a-i băga în puşcărie nu se mai poate împlini.
În sfârşit, Donald J. Trump va putea rezolva în favoarea sa problema Mar-a-Lago. Citez pe larg din David Frum, fiindcă, deşi pare o bagatelă faţă de ceea ce ar mai putea întreprinde Preşedintele în funcţie, îmi sună, cumva, ca un semnal de alarmă de peste Atlantic: „Până pe la mijlocul lui septembrie a.c., The Washington Post identificase că o sumă de circa 1,1 milioane de dolari din fonduri guvernamentale fusese plătită direct către firme ale lui Trump cu ocazia celor 274 de vizite prezidenţiale la proprietăţi Trump. Această estimare este cu siguranţă una minimală. Căci Departamentul de Stat, de exemplu, a refuzat să facă publică, până după alegeri, lista propriilor cheltuieli efectuate la proprietăţi Trump. Amintita estimare este serios eclipsată de sumele strânse/obţinute de Trump de la candidaţi republicani şi fonduri ale Partidului Republican, precum şi din partea căutătorilor americani şi străini de favoruri. Cum Trump are control direct asupra utilizării sumelor provenite de la contribuabili (din Buget), ar putea accelera fără nicio dificultate cheltuirea acestora (…). Între ziua alegerilor şi inaugurarea noului preşedinte sunt 11 săptămâni. Trump şi-ar putea petrece fiecare zi din acest interval la Mar-a-Lago, îmbogăţindu-se până în ultima clipă pe socoteala contribuabililor”.
Ce nu spune David Frum e tocmai în cel fel s-ar putea păzi contribuabilul american, şi nu numai, de nebunia ultimelor 73 de zile ale „răţoiului şchiop”. În faţa imprevizibilităţii galopante a lui Trump, e o întrebare la care deocamdată nimeni nu are răspuns.