COMENTARIU Lelia Munteanu: În văzduhul adâncurilor

Am fost acolo.

Pot să vă fiu ghid.

Închideţi ochii şi concentraţi-vă… Aţi plonjat în Marmara. E mai cald decât în troposferă. Miroase a descumpănire. Ocoliţi plasele pescarilor, nu provocaţi prădătorii, nu ascultaţi cântecul baracudelor.

Vă cuprinde răul de adâncime… o ameţeală în care durere şi plăcere se  împletesc cu furia. Vă loviţi ca nişte orbeţi de obstacole moi: alege? peşti? înecaţi? pavilioane de epave?

V-aţi pierdut simţul orientării şi, printre stelele de mare, vă simţiţi în adâncuri ca în văzduh.

Plutiţi agăţaţi de glasul meu. Cuvintele îşi pierd sensul, umplute cu talaşul literelor ca nişte păsările împăiate.

În scoica urechii auziţi încă preceptul otoman niciodată de nimeni urmat: indiferent cât de mult ai mers pe un drum greşit, întoarce-te.

E prea târziu.