Am încercat să manipulăm alegerile pe întreprindere. Ne-au făcut dosar. Am fost şi arestat de Securitate. În 89 a fost mai rău, pentru că deja se declanşase o anchetă. Au încercat să mă facă colaborator în 88. M-au ameninţat.
Marian Munteanu: Cred că altceva nu aveau ce să îmi facă. Trebuiau să zică ceva. Am o carieră în spate care e ireproşabilă. Lucrurile pot parea a laudă de sine. Am preferat să nu intru în acest tip de discurs. Au fost lucruri destul de greu de făcut. În momentul în care îţi asumi un anumit tip de acţiune îţi respecţi cuvântul până la sfârşitul vieţii.
Marius Tucă: Aţi organizat tot ceea ce a însemnat Piaţa Universităţii.
Marian Munteanu: În grupul de conducere erau profesorul Adrian Mihai, actorul Dragol Pâslaru. Nucleul dur era format din Florin Stuparu, Doru Niţu şi cu mine. În prima zi de facultate, îndrumaătorul de grup era profesorul Coja. Am fost invitat la un cerc de folclor, după prima şedinta a fost numit preşedintele cercului.
Marius Tucă: V-au forţat să semnaţi un angajament cu Securitatea?
Marian Munteanu: A fost o întârziere de câteva luni datorată profesorilor care erau în medii foarte înalte politice. Domnul Coja şi Ion Alexandru ne-au dus la Ţuţea.
Marius Tucă: Când aţi intrat în Partidul Comunist?
Marian Munteanu: După un an de facultate.
Marius Tucă: Nu aţi ajuns în punctul să semnaţi un angajament cu Securitatea pentru că eraţi deja cercetat?
Marian Munteanu: Eram cercetat de multă vreme, nici nu ar fi putut să îmi ceară chestiunea asta. După Revoluţie am descoperit că nu eram doar 50. Au apărut oameni care aveau aceeaşi gândire ca şi noi. Liga s-a coagulat masiv. În 89, imediat am făcut structura, ne-am dat seama din prima secundă de lucrarea din Romania. Ne-am dat seama că era vorba despre altceva.
Marius Tucă: Marian Munteanu nu ar fi trebuit să se asocieze cu Virgil Măgureanu.
Marian Munteanu: Dacă iese ceva bun pentru România, nu mă interesează ce se spune despre mine. Nu mă interesează ce portret mi se face.
Marius Tucă: Eu spun că nu se potriveşte portretul lui Marian Munteanu, nu avea ce să caute lângă portretul unuia care a fost şeful Serviciului Român de Informaţii.
Marian Munteanu: Când domnul Măgureanu a înclinat balanţa ca să iasă domnul Constantinescu preşedinte în 96, cum a fost? Are foarte mare legătură.
Ştiu că ne dorim lucruri minunate, nu am făcut niciodată legătura cu Măgureanu. Am văzut că în dosar sunt câteva foi disparate şi lipsesc lucruri esenţiale. La CNSAS am fost în 2016, când mi-au dat adeverinţă de necolaborare.
Marius Tucă: Aţi fost la miting în Piaţa Universităţii?
Marian Munteanu: Mama era în oraş şi m-a sunat şi mi-a spus: „vino că a început”. Am stat până la 12 noaptea. Au fost nişte lucruri… că sunt niste elemente organizate. I-am văzut cum operau. Nu stiu cine opera, dar nu erau ca noi. Nu ne-ar fi trecut prin cap să mergem pe două rânduri şi să spargem vitrine. Am zis că ăia o fac pentru că aşa au în plan. S-a lăsat liberă zona de evacuare. Momentul când am văzut activitatea armatei mi-am dat seama că au sprijinit răsturnarea.
Noi ne-am constituit pe 26 decembrie şi am refăcut alegerile în ianuarie. Erau din fiecare facultate câte 2 reprezentanţi. După 26 decembrie 89, au fost tot timpul manifestaţii. Noi habar nu aveam cine erau Iliescu şi ceilalţi.
Marius Tucă: Când aţi luat hotărârea să faceţi demonstraţia din Piaţa Universităţii?
Marian Munteanu: Pe la jumătatea lui ianuarie. La prima demostraţie eu am fost să o anunţ la poliţie. A avut loc pe 21 ianuarie. M-am dus şi am vizitat locul unde am fost anchetat şi am făcut manifestaţia. Am mai participat la câteva mitinguri neorganizate de noi.
Am deschis balconul pe 24 aprilie şi atunci toată lumea a intrat în dispozitiv. Am luat boxele de Casa de Cultură a Studenţilor. Profesorii au fost de acord cu manifestaţia doar la Facultatea de Geografie. Am decis să transformăm acel loc într-o tribună a exprimării libere. Noi am semnat un acord de asociere pe 25 aprilie. După câştigarea alegerilor de către Iliescu am pregătit Greva Naţională Studenţească şi am paralizat învăţământul univeristar la sfârşitul lui 89.
Erau între 20-30 de mii de oameni la demostraţie. Erau unii foarte stabili, în jur de 10 mii, care deja se cunoşteau între ei. A fost o demonstraţie foarte mare în 90. Tata era foarte bolnav şi după nişte ani am început să ordonăm tot materialul. M-a rugat cineva să le dau un material. Am luat materialul, m-am uitat câteva minute şi l-am zărit pe tata.
Am avut un principiu: nu ne amestecăm în promovări, alegeri de profesori.
Marius Tucă: Nu s-au gândit băieţii să vă dea afară din facultate?
Marian Munteanu: Cum să mă dea afară?
Marius Tucă: Aşa cum v-au arestat.
Marian Munteanu: Îmi pare rău că Universitatea din Bucureşti a ajuns într-o zonă de politizare. Mi se pare o cumplită greşală şi scădere. Este o încercare de revanşă a troţkismului şi marxismului cultural. Să ajungem acum ca unii să spună că sunt legaţi de Piaţa Universităţii, ei militând o viaţă întreagă împotriva lui Eminescu, este strigător la cer.
Marius Tucă: Tentaţia era mare de a trece dintr-un partid în altul.
Marian Munteanu: Au încercat să subordoneze Liga Sudenţilor. În timpul domnului Constantinescu s-a încercat preluarea cu totul şi nu au reuşit decât să o distrugă.
Marius Tucă: A fost unică această mişcare. Ce s-a întâmplat în Piaţa Victoriei a fost diferit.
Marian Munteanu: Oamenii care au trăit evenimentele încă susţin aceste valori. Pe ei îi deranjează valorile, ideile pe care le-am promovat în Piata Universităţii.
Pe atunci, bucureştenii nu au mai răspuns apelurilor. Greviştii foamei erau şi într-o situaţie de disperare. Au făcut greva foamei foarte serios. La 6 dimineaţa au venit şi m-au arestat. Au venit doi procurori. Mi-au zis că am agresat 2 jurnalişti. Am dat declaraţii. Am ieşit afară. Ulterior, au prins un bărbat. Nu mai stiu dacă era miliţian. Era plin de sânge. Cred că era până în Crăciun. L-am scos de acolo. Dupa ce am terminat cu Piaţa, m-am trezit că m-a oprit cineva pe holul facultăţii.. S-a recomandat şi mi-a zis că are încredere în mine că nu o să spun ce discută cu mine. A zis că pleacă din ţară. Mi-a sugerat să fac acelaşi lucru pentru că nu am nicio şansă să scap cu viaţă. Mi-am dat seama că e o lucrătură. A venit un poliţist să mă ducă în biroul comantantului. Acolo era pro rectorul facultăţii. A zis că a venit să mă ia pentru ca sunt tulburări.
Am intrat în rectorat unde am dat buzna în biroul pro rectorului care vorbea la telefon cu Petre Roman. M-am dus la Litere să văd ce măsuri pot să iau. Au luat măsuri: câţiva studenţi să disperseze populaţia. Am încercat să vorbesc la balcon. Am reuşit să le spun că e o provocare şi să plece acasă. Am vrut să mă duc la MAI. A apărut o fată tânăra care s-a agăţat de braţul meu şi mi-a zis să nu mă duc că o să mă filmeze. Colegul meu a zis că fata are dreptate şi nu m-am mai dus. Au fost împuşcături. Noaptea s-au liniştit lucrurile. Dimineaţa, pe la 5 şi ceva, au venit cei care stăteau la pază şi au zis că vin minerii. M-am aşezat în faţa uşii. Au început să lovească. Fratele meu a sărit. Ei loveau cu bâte şi topoare. M-au recunoscut minerii după barbă.
Mi-am pierdut cunoştinţa. M-au aruncat în fântână. M-au lovit în continuare. La un moment dat, a zis asistentul că am murit. M-au băgat în dubă. La spital m-a preluat doctorul Băjenaru şi la foarte puţin timp au apărut foarte mulţi ziarişti. Medicii au zis că era sindrom avansat de strivire.
Asistentele şi infirmierele au început să mă scuipe. Au intervenit medicii şi m-au scos din mâinile lor. Ăsta a fost unul din cele mai grele momente din viaţa mea. Am avut un sentiment de silă. Cum să scuipi un om rănit, până la urmă? Atunci am înţeles foarte mult aceste instrumente de manipulare.
Marius Tucă: Cine pus la cale această divrsiune legată de 13 iunie?
Marian Munteanu: Nu se poate face fără Guvern. Eu dacă eram prim ministru nu trecea niciun tren. A fost singura dată în viaţa mea, când am fost scuipat de infirmiere, când am avut ideea să plec din România. Am stat 4 zile în spital sub pază. Pe 18 iunie m-au arestat. Pe 19 a fost prima mea dimineaţă la Jilava. Am stat vreo 3 săptămâni la izolare. S-au făcut eforturi că Piaţa Universităţii să continue. A apărut în presă că eu am fost informatorul Securităţii.
Marius Tucă: Cine a pus la cale totul?
Marian Munteanu: A venit procorurul în celulă la mine cu o poză cu o persoană care semăna cu mine. Avea o sticlă incendiară pe care o arunca în Ministerul de Interne. În dosar mai erau nişte acte în care apărea o armă care ar fi fost a mea. Pe 14 dimineaţa au spus că sunt mort. Cei care au făcut percheziţia de fapt n-au făcut-o. Tot dosarul ăsta s-a prăbuşit.
Marius Tucă: Pe pandemie ce aţi făcut?
Marian Munteanu: Am respectat legea.
Popoarele nu trebuie evaluate pe perioade scurte. Poporul român îşi revine cu greu după o lungă succesiune de traumatisme grave. Războaiele ne-au secătuit. Am avut parte de nişte conducători care au greşit enorm în ceea ce înseamnă educaţie, valori. Neamul nostru are o vână tare. Neamul va supravieţui şi îşi va reveni. Această clasă politică este expresia unei pături de oameni cu studii superioare. Avem la marile partide un număr enorm de foşti preşedinti ai partidelor care pleacă de la partid şi fac un altul.