În editorialul din The New York Times, Thomas L. Friedman, înşirând excesele de comunicare ale preşedintelui Biden şi ale echipei sale în contextul războiului din Ucraina, citează un legendar comentator sportiv: „Când pierzi, vorbeşte puţin. Când câştigi, vorbeşte şi mai puţin (…). Toată lumea vede scorul”. Aceasta a fost, spune Friedman şi pe bună dreptate, prima lecţie de politică şi strategie militară pe care a primit-o în tinereţe.
„Amintiţi-vă”, le cere Thomas L. Friedman responsabililor americani, că „multe ţări ale lumii sunt neutre în acest război, fiindcă – oricât de mult ar simpatiza cu ucrainenii – chiar nu le place să vadă America sau NATO acţionând ca un bătăuş, fie şi faţă de Putin. Dacă acesta va fi un război lung, iar Ucraina e capabilă să-şi recupereze întreg teritoriul sau cea mai mare parte din el, e vital ca războiul să fie perceput ca al lui Putin împotriva lumii, nu ca unul Putin-America”.
Al doilea sfat al triplului laureat Pulitzer: „Să fim atenţi să nu ridicăm prea sus aşteptările ucrainenilor. Ţările mici care primesc brusc sprijinul marilor puteri pot fi cuprinse de ameţeală. Multe s-au schimbat în Ucraina de la sfârşitul Războiului Rece, cu excepţia unuia: geografia. Este încă şi va fi o naţiune relativ mică la graniţa Rusiei. Va trebui să facă nişte compromisuri dure, înainte ca acest conflict să se încheie. Să nu le facem şi mai grele, adăugând obiective nerealiste”.
Din păcate, cele două sfaturi ale lui Friedman vin prea târziu.