O carte pe zi: „Cetatea Cucului din Nori” de Anthony Doerr

„Cetatea Cucutui-din-Nori, un basm grecesc pierdut al scriitorului Antoniu Diogene, care relatează călătoria unui păstor către un oraş ceresc, a fost probabil scris la sfârşitul secolului întâi era noastră. Ştim dintr-un rezumat bizantin de secol nouă că povestea se deschide cu un scurt prolog în care Diogene se adresează unei nepoate suferinde şi declară că n-ar fi inventat acea poveste comică, ci ar fi descoperit-o într-un mormânt din străvechiul oraş Tir, scrisă pe douăzeci şi patru de tăbliţe de lemn de chiparos. îmbinând elemente de basm, aventură nebunească, science-fiction şi satiră utopică, e prezentat în epitoma lui Fotie ca unul dintre cele mai fascinante romane antice”.

Scriu editorii: „Constantinopol, 1453 – de-o parte şi de alta a zidurilor oraşului, doi copii, Anna şi Omeir, sunt sortiţi să se întâlnească, pentru a salva o carte şi, prin gestul lor, pe ei înşişi. Idaho, în prezent – la etajul bibliotecii publice, octogenarul Zeno împreună cu cinci copii montează o bizară piesă de teatru, în vreme ce, la parter, adolescentul idealist Seymour se pregăteşte să detoneze o bombă, crezând că luptă pentru o cauză nobilă. În spaţiu, peste câteva decenii – Konstance, pe o navă interstelară având ca destinaţie o exoplanetă, supravieţuieşte doar călăuzită de o poveste pe care i-o spunea tatăl ei seară de seară. Destinele tuturor personajelor sunt legate de misteriosul manuscris din vechime, care celebrează puterea scrisului şi a imaginaţiei.

Cetatea cucului din nori e o construcţie admirabilă ca ambiţie şi execuţie, un mic labirint polifonic, cu multiple planuri temporale, unde cititorul se va pierde şi regăsi cu încântare, pentru că e clădit pe o temelie foarte solidă, care e nici mai mult, nici mai puţin decât credinţa autorului în puterea vindecătoare a poveştilor”.

Prin urmare, cinci personaje principale, Ana, Omeir, Seymour, Zeno şi Konstance descoperă, fiecare în timpul şi spaţiul său, puterea imaginaţiei. O poveste despre un om care visa să se transforme în pasăre, traversează timpul şi continentele, născând iubiri şi prietenii şi mai cu seamă salvând lumea prin fantezie.

„Uimire şi disperare, dragoste, distrugere şi speranţă – toate îşi află locul în intriga somptuoasă a romanului” – Observer.

„Într-o lume în care natura şi poveştile sunt mai preţioase ca oricând, acest roman minunat educă, vindecă şi inspiră deopotrivă” – The Times.

Anthony Doerr – Cetatea Cucului din Nori. Traducere din limba engleză şi note de Iulia Gorzo. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 524 pag.