O carte pe zi: „Colibri” de Sandro Veronesi

Să începem cu suprelativele. Romanul pe care îl prezentăm astăzi, care a câştigat anul trecut premiul Strega, a fost elogiat de atât de mulţi scriitori celebri şi diferiţi între ei, încât nu poţi să nu fii surprins:

„Magistral: un cabinet de curiozităţi plin cu mici minunăţii.“ – Ian McEwan; „Înflăcărat, fascinant şi ingenios până în miezul său.“ – Jhumpa Lahiri; „O realizare remarcabilă, un adevărat dar oferit lumii.“ – Michael Cunningham; „Veronesi reuşeşte performanţa extraordinară de a te face să crezi că scrie doar pentru tine.“ – Howard Jacobson; „O experienţă fascinantă: un roman inteligent, amuzant şi profund răvăşitor.“ Roddy Doyle; „Romanul este dovada incontestabilă a sensibilităţii sale şi a extraordinarei forţe a scriiturii sale.” – Domenico Starnone.

Este vorba de un roman scris de Sandro Veronesi, un scriitor italian născut în 1959 şi considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni contemporani. A publicat mai multe romane, multe dintre ele premiate, inclusiv cu Premiul Strega sau cu premiile Femina etranger şi Mediterranee.

„Sunt oamni care întreaga lor viaţă se zbat cu scopul de a avansa, de a cunoaşte, de a cuceri, de a descoperi, de a îmbunătăţi, pentru ca mai apoi să-şi dea seama că în tot acest timp s-au aflat numai şi numai în căutareaforţei care i-a aruncat în lume; pentru aceştia, punctul de plecare şi punctul de sosire coincid. Marcpo Carrea era unul dintre aceştia.” Foarte mic de statură, fusese botezat de mama sa „Colibri”; a făcut un tratament hormonal care i-a grăbit creştere în înălţine, surprinzător de repede. „Nu se îngrijorase, nu se speriase, nu dăduse semne de îngrijorare, mai degrabă se abandonase acestei revoluţii.” „Începând cu acea experienţă, însă, viaţa a continuat să i se deruleze mereu în acelaşi fel: rămânîbnd poe loc loc ani la rând, în timp ce vieţile celorlalţi mergeau înainte, pentru ca apoi, cu totul neaşteptat, să erupă într-un eveniment excepţional şi neprevăzut, care îl arunca într-un loc nou şi necunoscut.”Pasărea colibri este cea care îşi foloseşte toată energeia să rămână nemişcat: „şaptezci de bătăi de aripi pe secundă ca să rămâi acolo unde eşti deja. În asta eşti neîntrecut. Reuşeşti să te opreşti din lume şi din timp, reuşeşti să opreşti lumea şi timpul în jurul tău, iar uneori reuşeşti chiar să urci din nou pe firul timpului şi să-l regăseşti pe cel pierdut, aşa cum un coliobri e capabil să zboare cu spatele. Şi iată de ce e atât de frumos să-ţi fiu în preajmă.”

Scriu editorii: „Marco Carrera, oftalmolog de profesie, este <

Un roman fascinant, despre nevoia de a privi cu speranţă spre viitor şi de a trăi cu înflăcărare până la final.”
Se petrec foarte multe în roman, exact ca într-o viaţă de om, nu povestim, să menţinem suspansul, dar sunt iubiri, trădări, dezamăgiri, speranţe, întoarceri şi reveniri şi în cele din urmă o ieşire din scenă cum nu s-a mai scris. Scriitura este excepţională, sunt capitol încântătoare, cum ar fi ”Shakul & Co”, o singură frază învăluitoare şi ameţitoare pe opt pagini
Sigur veţi dori să recitiţi cartea, după ce aţi citit-o dintr-o răsuflare.

Sandro Veronesi – Colibri. Traducere din limba italiană şinote de Oana Bocşa-Mălin şi Cristina Gogianu. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. 375 pag.