O carte pe zi: „Femeia Deltei”, de Stelian Ţurlea

Un bărbat face tot posibilul să scape de insistenţele unei femei cu obsesii erotice; o poetă care încă nu a publicat nu se resemnează când îi sunt furate cele mai bine de opt sute de poeme scrise pe telefon; un grup de adolescenţi îşi descoperă menirea în muzica bunicilor; iubirea cu năbădăi a unei femei îndrăgostite de Delta Văcăreşti, ş.a.

Situaţii insolite, bizare. Le recunoaştem cu uşurinţă – şi ne delectăm cu ele în filme.

Fără să le înţelegem ori să le dăm atenţie – din grabă, nepăsare sau atâtea alte cauze -, n-am trecut şi noi prin sau pe lângă asemenea situaţii?

Cu pasiunea, răbdarea şi curiozitatea de a trage de firul unor asemenea întâmplări, cu puterea cuvintelor atât de vii ordonate de el într-un flux logic până la finalul neaşteptat, Stelian Ţurlea ne aduce în faţă câteva asemenea situaţii. Şi locuri surprinzătoare, aproape neştiute, cum ar fi Delta Bucureştilor.

Poveşti care, de la un anume punct, se spun singure. Cum mărturiseşte autorul: „Când începi să scrii un roman sau o povestire, ai în faţă un haos de alegeri, un amalgam perfect, îl fotografiezi ori îl ordonezi, dar dacă îl tulburi scriind chiar şi un singur cuvânt sau tragi fie şi o palmă de firul înfăşurat într-un ghem enorm de evenimente posibile, spulberi totul. Că ştii sau nu, că vrei sau nu. Şi toată imaginea închipuită de tine se spulberă şi ea, şi aproape că nu mai poţi ţine în frâu povestea care se spune singură”.

Stelian Ţurlea – Femeia Deltei. Povestiri abracadabrante. Editura Integral, colecţia Nod. 160 pag.