O carte pe zi: „Însemnările unui aiurit” de Gabriel Dumitru Culcer

Gabriel Dumitru Culcer s-a născut la 2 iulie 1907, ca fiu al Marioarei Petrescu şi al doctorului Max Culcer din Târgu Jiu, descendent al familiilor boiereşti Otetelişanu, Bălcescu şi Aman şi al Culcerilor din Ardeal, înnobilaţi probabil de Regele Ungariei prin secolul al XVIII-lea. În urma divorţului părinţilor, Gabriel a fost crescut de bunicii paterni. Absolvent al Liceului Militar din Craiova şi apoi al Şcolii Politehnice, a fost trimis de guvernul României în Franţa, ca membru al Comisiei de recepţie de la uzinele „Schneider Creuzot”, unde a lucrat până în 1942. Gabriel şi familia sa au ales să se întoarcă în România, unde au dat piept cu mersul implacabil al istoriei: în 1946 este nevoit să părăsească armata, iar în 1959 soţia sa, Stanca (Coca), este condamnată la opt ani de închisoare (a executat patru la Miercurea Ciuc), pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Adăpostise un coleg urmărit de autorităţile comuniste. Gabriel s-a stins din viaţă în 1986.

Rodica Culcer scrie în prefaţa cărţii pe care o semnalăm astăzi că ea a fost scrisă strict pentru familie, fiind publicată abia în 2011, într-o ediţie limitaă sponsorizată privat. O carte despre patrioţii de altădată.

Scriu editorii: „Gabriel Dumitru Culcer înviază în Însemnări acei oameni şi acele locuri, legate de figurile evocate, care i-au marcat creşterea şi maturitatea. Dobriţa, Târgu-Jiu, Craiova sunt locuri ritualice, care dobândesc în carte aură de basm, locuri în care Gabriel a fost un <

Dacă personajul narator este un <

Gabriel Dumitru Culcer – Însemnările unui aiurit. Prefaţă de Rodica Culcer. Editura Corint. Colecţia Istorie cu blazon. 333 pag.