O carte pe zi: „Isus din întuneric” de Radu Găvan

Publicat: 05 08. 2021, 08:36
Actualizat: 05 08. 2021, 08:38

Radu Găvan, născut la sfârşitul lui 1978, este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai generaţiei sale. A publicat mai multe romane („Exorcizat”, „Neverland”, „Diavoli fragili”) şi un volum de poezii, a fost premiat şi tradus.

Despre romanul pe care îl semnalăm astăzi spune într-un interviu: „Simt o imensă recunoştinţă faţă de toţi artiştii care mi-au transmis atâta emoţie, minunată emoţie, de-a lungul timpului. Muzicieni, scriitori, dansatori, pictori şi aşa mai departe, dăruindu-şi arta, pe ei, tot ce aveau mai de preţ, ce poate fi mai frumos? Despre asta e vorba cu adevărat, despre artă, despre viaţă, asta e viaţa, sau ar trebui sa fie. Muzica, scrisul, dansul, pictura, tot ce înseamnă artă, înseamnă poveste, o poveste spusă într-un anumit fel. Prin urmare, romanul are patru dimensiuni: muzica, scrisul, pictura şi spiritul ce le leagă. Mi-am dorit să scriu o carte în care să adun toate acestea: Desenul – pasiunea mea din copilărie, Muzica – cea care nu o dată m-a tras de pe buza prăpastiei, Scrisul – calea mea. Şi întunericul, şi lumina ce însoţesc deopotrivă procesul de creaţie.”

Povestea începe în Kreitfeld, un sat din nordul Germaniei. Doi bărbaţi, un clarvăzător şi un scriitor vorbesc despre copilăria lui Isus într-o emisiune televizată, după care pleacă la Amsterdam în căutarea unei picturi misterioase. Eroul este un adolescent de şaptesprezece ani, Amedeo Engelbert, extrem de sensibil, care nu-şi cunoaşte tatăl, iar mama îi dispare înainte de a-i spune adevărul. Porneşte pe urmele unui scriitorului de succes, şi ucigaş în acelaşi timp, Ludwig Admistadt, despre care crede că este tatăl său, ajunge la Amsterdam, unde înfiinţează o trupă rock cu numele Jesus from Darkness, ajunge un star de renume mondial. Aceste personaje principale, dar şi altele, seamănă între ele mai ales prin aceea că au legături cu întunericul, i-au pierdut pe cei dragi lor, apoi s-au pierdut pe sine. Mai multe fire se întrepătrund, proza se transformă de la un anume punct într-una fantastică, cu vise şi imagini de vis, halucinante (care uneori se transformă în poezie, pe pagini întregi).

„Am dorit să spun o poveste, pur şi simplu să mă bucur de plăcerea de a povesti, o poveste cu scriitori şi pictori şi muzicieni, cu dragoste şi nebunie, care să se petreacă în Germania, patria fraţilor Grimm, a lui E.T.A. Hoffmann şi a altor mari povestitori, în Roma, oraşul magic al artei sau în misteriosul şi fermecătorul Amsterdam, printre altele, ca şi cum aş sta în faţa unui foc şi aş istorisi, mai întâi singur, şi după o vreme ar începe să se adune ascultătorii, iar povestea mea ar începe să se plimbe de la unul la altul şi atunci povestea ar deveni şi a lor, şi eu aş tăcea şi i-aş privi şi m-aş bucura împreună cu ei.”

Radu Găvan a făcut cum şi-a propus, scriind o carte cu scene memorabile, dar şi cu pasaje absconse, cu suspans, enormă imaginaţie şi oarecare mistic, o carte în care se amestecă prea multe, mai că se ajunge la situaţia descrisă cu unul dintre personaje care a scris la rândul lui o carte, i-a oferit-o spre lectură unei tinere cu care întreţinea o relaţie şi pe care a întrebat-o după o vreme cum i s-a părut. „Nu mi-a plăcut. De ce? a întrebat-o moale. N-am înţeles nimic, a zis ea rece. E o aiureală.” Din fericire, nu s-a ajuns aici. Cum scria Doina Ruşti, „romanul total” pe care îl prezintă, este unul „de maturitate, cartea confirmării, care-i fixează lui Radu Găvan locul în literatură. Masiv, cu efuziuni lirice, construit din materia capodoperelor, poate fi considerat un manifest literar şi, cu siguranţă, un roman-eveniment.”

Radu Găvan – Isus din întuneric. Prefaţă de Doina Ruşti. Editura Litera, colecţia Biblioteca de proză contemporană. 511 pag.