O carte pe zi: „Tigrul şi steaua. Violenţă şi exil în proza latino-americană a secolului XX”

Doctor în filologie şi conferenţiar de literatură comparată la Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Rodica Grigore este o cunoscătoare a literaturii sud-americane, la rândul ei foarte cunoscută în mediile universitare pentru studiile ei. A publicat mai multe cărţi pe teme de literatură sud-americană, iar recent, la New York, a apărut un numar special al revistei universitare „Theory in Action”, sub coordonarea dumneaei, numit „Mirrors and Labyrinths in Literature” (aceeaşi revistă americana al cărei număr special din 2019, dedicat literaturii latino-americane, fusese coordonat tot de Rodica Grigore).

Cartea pe care o semnalăm astăzi, apărută la începutul acestui an, se ocupă mai ales de probleme violenţei. Scrie Rodica Grigore în prefaţă: „În America Latină, problema violenţei apare aproape întotdeauna alături de sentimentul de nesiguranţă pe care întregi comunităţi umane îl trăiesc atunci când sunt confruntate cu realităţile unui univers în care se pare că doar forţa brută îşi mai poate spune cuvântul. Căci violenţa a devenit, din păcate, unul dintre semnele caracteristice ale noii identităţi latino-americane, un soi de <

Rodica Grigore analizează operele mai multor scriitori, nu dintre cei foarte cunsocuţi la noi – Clarice Lispector, Guillermo Cabrera Infante, José Donoso, Roberto Bolaño dar şi Mario Vargas Llosa – şi ajunge la o seamă de concluzii care dau şi tilul cărţii: „Dacă tigrul întruchipează, alegoric, imaginile cruzimii şi ale puterii, ale forţei uneori greu de controlat, ale violenţei atotstăpânitoare, steaua trimite la un univers diferit, îndepărtat, către care fiinţa umană se îndreaptă cu speranţă sau, după caz, cu teamă, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre exilaţii (latino-americani sau nu) ai ultimului secol, fie ei scriitori sau personaje literare, plecaţi de acasă spre ţări ale făgăduinţei pe care, de multe ori, nu le promisese nimeni, dar care au fost (ori cel puţin au părut pentru ei), la un moment dat, unica şansă de salvare. Violenţă şi exil, ameninţare şi speranţă, pierdere şi mult dorită regăsire de sine ori redescoperire a lumii sunt câteva dintre coordonatele care domină o însemnată parte a literaturii latino-americane a secolului XX.”

Mai precizează Rodica Grigore: „Preferând în această carte o analiză tematică şi simbolică, nu ne-am oprit decât în treacăt asupra aspectelor legate de estetica realismului magic, fie el numit şi <

Cartografierea exilului şi a violenţei devine, aşadar, pentru scriitorii care au abordat aceste teme sau care au fost afectaţi de aceste experienţe (ce se reflectă adesea asupra evoluţiei personajelor pe care le-au creat), un sinonim al nevoii irepresibile de a spune o poveste, de a istorisi, de a mărturisi, iar pentru cititorul aflat în faţa unor asemenea texte, un imbold spre meditaţie şi un îndemn de a încerca să se cunoască mai bine.”

Cartea se bazează pe o enormă bibliografie.

Rodica Grigore – Tigrul şi steaua. Violenţă şi exil în proza latino-americană a secolului XX. Casa Cărţii de Ştiinţă. 376 pag.