O carte pe zi: „Un glonţ la ţintă” de Lee Child

Semnalăm astăzi probabil cea mai bună carte a lui Lee Child, oricum una dintre cele mai bune şi mai plină de suspans dintre cele traduse în româneşte. Romanul a apărut în 2005, a fost ecranizat de Christopher McQuarrie, cu Tom Cruise şi Rosamund Pike în rolurile principale, filmul a apărut la sfârşitul anului 2012.

Este al nouălea roman din seria Jack Reacher. La editura Trei au apărut până acum 14 titluri din Lee Child.

Scriu editorii: „Şase focuri de armă. Cinci morţi. Un oraş din inima ţării cuprins de teroare. Dar în decurs de câteva ore, poliţiştii clasează cazul. Cu toate astea, acuzatul le spune: <>. Iar apoi: <>.

Elena Lasconi afirmă că un apropiat al ei a fost filat de Horațiu Potra / Ea spune că e ținta unor presiuni din partea „sistemului”: „mă aștept la dosare, mă aștept la orice”

Războiul din Ucraina, ziua 1140. Rusia are un avantaj numeric de 10 la 1 în sectorul Lyman / Zalujnîi numește cartierul general de la Wiesbaden „arma secretă” a Ucrainei în efortul de război

Şi cum era de aşteptat, fostul poliţist militar Jack Reacher îşi face apariţia din lumea sa, în care nu are telefon, nu are adresă şi niciun fel de angajamente. În senzaţionalul roman al lui Lee Child, sosirea lui Reacher va schimba totul – în legătură cu un caz care nu este ceea ce pare, nişte vieţi ce se intersectează în moduri misterioase şi un criminal care a ratat o ţintă – făcându-l astfel pe Reacher să-l caute ca să afle adevărul.”

„Remarcabil la romanele lui Lee Child este că nu le poţi lăsa din mână.” – Independent on Sunday

Un roman – fireşte nu vom dezvălui nimic din acţiune – dens, cu răsturnări de situaţii incredibile, cu personaje numeroase bine conturate, cu violenţă, cum sunt mai toate cărţile lui Lee Child, bine scris, într-un stil inconfundabil

Vă oferim începutul: „Vineri. Ora cinci după-amiază. Momentul acela al zilei în care e, poate, cel mai greu să te mişti neobservat prin oraş. Sau poate cel mai uşor. Pentru că vinerea la ora cinci după-amiaza nimeni nu e atent la nimic.

Fiecare îşi vede de drumul lui. Bărbatul cu puşca mergea cu maşina spre nord. Nici prea repede, nici prea încet. Nu voia să atragă atenţia. Sau să iasă în evidenţă. Se afla într-o dubiţă vopsită în culori deschise, care avusese şi zile mai bune. Era singur la volan.

Purta un impermeabil de culoare deschisă şi genul ăla de fes pe care şi-l pun pe cap bătrânii pe terenul de golf, când arde soarele sau când plouă. Fesul avea de jur-împrejur o bandă în două nuanţe de roşu.

Şi-l trăsese bine pe cap. Impermeabilul era încheiat până sus. Bărbatul purta ochelari de soare, cu toate că duba avea geamuri fumurii şi cerul era înnorat. In plus, purta mănuşi, deşi mai erau trei luni până la sosirea iernii, iar vremea nu era rece.

În locul unde First Street începea să urce un deal, traficul încetini până la viteza melcului. Apoi se opri complet acolo unde, din două benzi de circulaţie, era funcţională doar una, pentru că asfaltul fusese răscolit de nişte lucrări de reparaţii. Tot oraşul era plin de şantiere.

De un an, să circuli cu maşina devenise un coşmar. Gropi în asfalt, camioane cu pietriş, betoniere, maşini de asfaltat. Bărbatul cu puşca ridică mâna de pe volan. Îşi trase manşeta şi se uită la ceas.

Unsprezece minute.

Ai răbdare.

Ridică piciorul de pe frână şi lăsă maşina să se târască alţi câţiva metri. Apoi se opri din nou în locul unde şoseaua se îngusta şi trotuarele se lărgeau, pentru că începea districtul comercial din centrul oraşului. Pe stânga şi pe dreapta erau magazine mari, fiecare ceva mai înalt decât cel anterior, urmând profilul ascendent al drumului.”

Lee Child – Un glonţ la ţintă. Traducere din limba engleză de Constantin Dumitru-Palcus. Editura Trei, colecţia Fiction Connection. 453 pag.