După o săptămână de tratament cu antibiotice şi clorochinină, deja cebebrul medicament pentru malarie, Gertrude este acum fericită că s-a întors acasăm unde o aştepta pisica ei. „Sper să obţin suficientă forţă pentru a trăi un pic mai mult. Am nepoţi, strănepoţi, aş dori să-i văd şi să îi aud. Vorbesc cu ei pe internet, pe iPad-ul meu”, le-a spus femeia jurnaliştilor, adăugând că „Nu mi-a fost frică de moarte, nu. La 95 de ani, la vârsta mea, a venit timpul”.
Fiica ei, Jacqueline Fatton, îşi aminteşte: „Când doctorul a sunat să-mi spună că oxigenul din sângele ei scade şi că au avut nevoie de 24 de ore pentru a-l stabiliza, mi-a fost cu adevărat frică şi am crezut că o voi pierde în acea noapte. A doua zi, medicii mi-au spus că vor încerca toate medicamentele care ar putea să o salveze. A treia zi, mama s-a întors în rezervă, iar medicamentele funcţionau extrem de bine. Când am văzut că poate să-mi vorbească fără să tusească mult, ştiam că am câştigat”
„A doua zi, medicii au spus că” vom merge pentru asta şi vom încerca toate medicamentele pe care le putem „- Până a treia zi, oxigenul era în rezervă şi medicamentele funcţionau extrem de bine.
„Aş putea suna de două ori pe zi cu telefonul mobil. Când am văzut că poate să-mi vorbească fără să tusească mult, ştiam că am câştigat”, a spus Jacqueline.
Numărul morţilor de coronavirus din Elveţia a ajuns la 197 vineri, iar numărul cazurilor a crescut la 12.161.