Îl înţeleg perfect pe ministrul Cîţu. Şi eu cred că mă urmăreşte comitetul Pulitzer (şi nu vă gândiţi că sufăr de obsesii sexuale).
Ştiu şi cum e când mania persecuţiei se întâlneşte cu mania grandorii.
Ghinionul ministrului Finanţelor e că are timp liber. Se duce la restaurant, trece pe la frizer (atenţie, se poartă şuviţele: blond-căpşună, şaten-scorţişoară, portocaliu-neon).
Când celălalt finanţist nevricos, Orlando, mărturisea în prime time că i-a băgat Statul Paralel microfoane în chiloţi, l-am compătimit sincer.
Când Dragnea povestea că e urmărit de patru asasini plătiţi, am ştiut că sfârşitul lui politic se apropie.
Cu Florin Cîţu treaba e mai serioasă. Îl urmăresc ruşii şi feicniuşii. Ruşii – ca să-i fure patentul de buget, feicniuşii – să-l compromiţă.
Fac pe această cale un apel la SPP (paza şi protecţia demnitarilor) să lase ayahoaştele şi să-l pună pe Cîţu la adăpost. E cel mai important ministru, şeful banilor. Dacă trece moţiunea de cenzură, pesediştii n-au scrupule, sunt în stare să-i spargă puşculiţa.