COMENTARIU Lelia Munteanu: „Democraţia costă”. Cât plăteşte contribuabilul israelian

Aseară, jurnalul de la Canal 12 a început cu un reportaj care contrapunea subfinanţarea cronică a spitalelor din Israel – 120 la sută grad de ocupare, cu 500 de pacienţi internaţi în permanenţă pe culoare – cu banii cheltuiţi de Stat la fiecare scrutin, respectiv 3,8 miliarde de shekeli (echivalentul a 977.317.000 euro). 

Zilele trecute, înaintea dizolvării Kneseetului se votase  un spor de 62 milioane de shekeli (15.945.700 euro) pentru alegerile din 2 martie. De ce un spor? Pentru că intervalul între scrutinul din 17 septembrie şi cel care urmează e foarte scurt (cadenţa obişnuită fiind de patru ani), iar pentru viitoarele alegeri partidele nu sunt pregătite financiar. Campaniile electorale, în care se cheltuieşte enorm, sunt susţinute din fondurile partidelor (cotizaţii, donaţii) plus contribuţia Statului.

Legea finanţării partidelor, promulgată în 1973, stabileşte că Statul plăteşte fiecărui partid parlamentar o suma lunară fixă, respectiv 83.000 de shekeli (echivalentul a 21.346 euro) pentru un mandat, şi o sumă suplimentară pentru campania electorală.

De pildă, partidul lui Netanyahu, Likud, primeşte lunar 3 milioane, deci 36 de milioane anual (echivalentul 9.258.780 euro).

Dacă ar fi să-i dăm crezare cunoscutului analist politic Amnon Abramovich, nu e exclus ca Israelul să aibă şi un al patrulea tur de scrutin după 2 martie. Motivul: Netanyahu are două atuuri la care nu va renunţa: timpul (organizarea unor alegeri durează luni de zile) şi titlul (statutul de prim ministru constituie un avantaj în faţa Justiţiei).