Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: 13 cozi de zibelină

COMENTARIU Lelia Munteanu: 13 cozi de zibelină

COMENTARIU Lelia Munteanu: 13 cozi de zibelină

Şi-au conservat straiele şi obiceiurile, în apele unui rigorism care îi exasperează pe mulţi.

În “Dicţionar tandru al iudaismului”, Jacques Attali îi descrie astfel: “Şi astăzi, hasidim (pluralul de la hasid, n.m.), încă foarte numeroşi în New York, în Franţa, în Israel şi prin alte părţi, trăiesc (…) adesea refuzând să muncească (munca lor e rugăciunea, n.m.) sau să recunoască statul Israel şi poartă încă veşmântul strămoşilor polonezi din secolul al XVIII-lea. Chiar dacă ei încarnează, după părerea mea, un răspuns inadecvat mizei iudaismului, aceşti oameni, care au plătit un tribut atât de greu demenţei naziste şi care au dat naştere unei aşa frumoase literaturi, trebuie priviţi cu afecţiune”.

În sinagoga lor nouă din Sighet, şi-au schimbat pălăriile de călătorie cu ştreimelul – căciula de blană din 13 cozi de zibelină, corespunzând celor 13 faţete ale îndurării lui Dumnezeu, şi-au pus şosetele albe de Shabbat, reprezentând puritatea, şi-au încins brâul cu un şnur numit “gartel” , despărţindu-şi simbolic partea superioară de cea inferioară a trupului şi s-au bucurat cântând şi dansând cum obişnuiesc, ridicându-şi picioarele spre cer. Cântecul şi dansul e pentru ei cea mai înaltă formă de slujire a Celui de Sus.

I-am văzut cu emoţie umplând sinagoga cea nouă din Sighet şi am simţit că şi strămoşii lor – transformaţi în fum la Auschwitz – dansează cu ei: