Gandul
Dacă n-am voie nici să trec strada, măcar să înconjur Capul Bunei Speranţe. (Pe-acolo pe unde curenţii Atlanticului te învârt invers acelor de ceasornic).
O primăvară neruşinat de frumoasă veghează la căpătâiul suferinzilor. Prin pomii înfloriţi adie frica.
Neajutoraţi şi risipiţi, urcăm şi coborâm de la credinţă la tăgadă.
Prea ne-am purtat ca nişte dumnezei travestiţi, iar acum nu mai ştim ce să facem cu lumea.
Există leac pentru tulburarea noastră, chiar dacă astăzi ne temem că n-avem destulă lumină să-L găsim pe Mântuitor.
Înviat, ne găseşte El pe noi.