O carte pe zi: „Ascensiunea” de Nikos Kazantzakis

Un text ciudat, surprinzător, aparent desuet, „veriga lipsă din bibliografia lui Kazantzakis“, cum scria Le Soir, inegal ca forţă, dar care are în el mai toate marile teme ale operei lui Kazantzakis. Şi care, pe deasupra, este şi foarte bine tradus.

„Scris în 1946 la Cambridge şi rămas nepublicat până în ianuarie 2021, când a apărut mai întâi în traducere, în Franţa – precizează editorii – este un text fondator aflat între roman iniţiatic şi relatare de călătorie, străbătut de mesianism şi ardoare. Punând în discuţie compatibilitatea convingerilor politice, artistice şi spirituale, cartea este matricea care iluminează marile romane ale lui Nikos Kazantzakis. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Kosmas, tânăr scriitor, se întoarce în Creta, la puţine zile după moartea tatălui său, căpitanul Mihalis, şi îşi aduce şi proaspăta soţie. Speră ca iubirea lui şi soarele ţinutului său natal să fie de ajuns pentru ca Noemi, supravieţuitoare a Holocaustului, să se agaţe mai departe de viaţă. Creta e mai săracă şi mai suferindă decât a lăsat-o, dar spiritul ei sălbatic, neînfrânt, ţinut viu de istoriile bătrânilor palicari şi de lupta înverşunată a insularilor de-a lungul anilor de război, îi hrăneşte dorinţa de a găsi o cale nouă, mai dreaptă, prin care lumea să dobândească definitiv pacea”.

Sunt câteva puncte cheie în roman.

Profesorul de istorie Crin Antonescu ar lăsa-o repetentă pe Elena Lasconi: Cum să spun mai elegant?

Mihai Constantin, despre vila din Aviatorilor: Nu a fost pe ordinea de zi o astfel de hotărâre

„Ce înseamnă un om al zilei de azi? – e întrebat la un moment eroul de o englezoaică ce-l dorea.

– Un om căruia îi e foame şi mănâncă şi nu ia microscopul să cerceteze mâncarea. Dacă l-ar lua, ar vedea mâncare plină de viermi; s-ar scârbi, ar arunca-o şi ar muri de foame. Aşa ar vedea şi amorul; şi ar muri cast sau nebun”.

Imaginea femeii iubite şi rămase în urmă în Creta îl împiedică să iubească alte femei, chiar şi fizic. Un celebru medic vienez al sufletului îl sfătuieşte să scrie, pentru a-şi atenua durerea şi controla neliniştile: „Scrieţi, începeţi imediat; este cel mai sigur mod de a vă vindeca. Scrieţi, formulaţi-vă crezul, avântaţi-vă spre griji mai înalte; aşa veţi dobândi iarăşi încrederea sufletului. Îndepliniţi-vă misiunea.” Şi a scris.

Aşa a apărut Nikos Kazantzakis.

„Acest roman inedit al lui Nikos Kazantzakis, istoria dublului său, Kosmas, între Creta şi Anglia după 1945, conţine interogaţiile spirituale şi literare emblematice ale întregii sale opere.“ — La Croix.

„Acest text ne lămureşte asupra dilemelor existenţiale care apasă asupra unui Kazantzakis împărţit între rădăcinile lui şi exil, între carne şi spirit, între lupta colectivă şi retragerea în solitudine. Mai mult, căutarea spirituală a eroului cărţii, Kosmas, oferă romanului o densitate universală. Să transformi tenebrele timpului tău în lumină, iată o ascensiune infinită.“ — Télérama.

Nikos Kazantzakis – Ascensiunea. Traducere din neogreacă şi note de Elena Lazăr. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei.260 pag.