Un text ciudat, surprinzător, aparent desuet, „veriga lipsă din bibliografia lui Kazantzakis“, cum scria Le Soir, inegal ca forţă, dar care are în el mai toate marile teme ale operei lui Kazantzakis. Şi care, pe deasupra, este şi foarte bine tradus.
„Scris în 1946 la Cambridge şi rămas nepublicat până în ianuarie 2021, când a apărut mai întâi în traducere, în Franţa – precizează editorii –
Sunt câteva puncte cheie în roman.
„Ce înseamnă un om al zilei de azi? – e întrebat la un moment eroul de o englezoaică ce-l dorea.
– Un om căruia îi e foame şi mănâncă şi nu ia microscopul să cerceteze mâncarea. Dacă l-ar lua, ar vedea mâncare plină de viermi; s-ar scârbi, ar arunca-o şi ar muri de foame. Aşa ar vedea şi amorul; şi ar muri cast sau nebun”.
Imaginea femeii iubite şi rămase în urmă în Creta îl împiedică să iubească alte femei, chiar şi fizic. Un celebru medic vienez al sufletului îl sfătuieşte să scrie, pentru a-şi atenua durerea şi controla neliniştile: „Scrieţi, începeţi imediat; este cel mai sigur mod de a vă vindeca. Scrieţi, formulaţi-vă crezul, avântaţi-vă spre griji mai înalte; aşa veţi dobândi iarăşi încrederea sufletului. Îndepliniţi-vă misiunea.” Şi a scris.
Aşa a apărut Nikos Kazantzakis.
„Acest roman inedit al lui Nikos Kazantzakis, istoria dublului său, Kosmas, între Creta şi Anglia după 1945, conţine interogaţiile spirituale şi literare emblematice ale întregii sale opere.“ — La Croix.
„Acest text ne lămureşte asupra dilemelor existenţiale care apasă asupra unui Kazantzakis împărţit între rădăcinile lui şi exil, între carne şi spirit, între lupta colectivă şi retragerea în solitudine. Mai mult, căutarea spirituală a eroului cărţii, Kosmas, oferă romanului o densitate universală. Să transformi tenebrele timpului tău în lumină, iată o ascensiune infinită.“ — Télérama.
Nikos Kazantzakis – Ascensiunea. Traducere din neogreacă şi note de Elena Lazăr. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei.260 pag.