Demiterea din funcţia de ministru a domnului Voiculescu e pusă de către distinşii colegi ai domniei sale, în cor, pe seama presiunilor din partea mafiei din sănătate.
Mă surprinde distonanţa dintre precizia concluziei cum că domnul Voiculescu ar fi fost demis din cauza mafiei şi contextul evident lax, relativ, general, în care e plasat termenul ca atare.
Păi, dacă domniile lor sunt atât de siguri de implicarea mafiei în demiterea domnului Voiculescu, ce mare şmecherie ar fi s-o demaşte cu subiect şi predicat, cu nume şi prenume ?!
Cu siguranţă, ar avea de câştigat.
Cu o singură condiţie !
Să ştie despre ce vorbesc cu adevărat şi nu doar, aşa, din motive de „strategie” de comunicare politică.
E neplăcut totuşi să constaţi că ne cred suficient de proşti, încât să nu ne punem întrebări referitor la „comunicarea” ce vine dinspre ei.
Am observat că tactica în comunicare a celor care formează coaliţia de guvernare are o caracteristică.
Domniile lor sunt axiomatici.
La început am crezut că doar mi se pare.
Apoi am început să fiu mai atent şi am constatat că nu e nici o „potriveală”.
Uitaţi-vă la oamenii de la butoane ! Ascultaţi-i !
Ei sunt stăpânii adevărului !
Ei ne spun lucruri cu un soi de hotărâre care face ca informaţiile respective să pară a fi axiome.
Iar o axiomă nu trebuie dovedită !
Pe asta mizează cei în cauză şi-atunci, arogant, aruncă în spaţiul public informaţii astfel formulate că nu încape nici o îndoială în legătură cu ele.
„Veşti extraordinare pentru români !” sau „veşti importante”, ori chiar „fantastice”.
Mai rar, doar „veşti bune”.
Ce vreţi, mai e nevoie şi de puţină modestie.
Aparentă însă şi de coloratură…
Obligatoriu, „transparenţă, coerenţă şi profesionalism” şi „nimeni nu e mai presus de lege”…
Combinat cu „axiomele”, se practică în mod covârşitor conjugarea verbului „a face” la timpul viitor.
Pare că domniile lor consideră că axioma, adică „adevărul general acceptat fără demonstraţie deoarece se impune gândirii ca evident” îşi are originile în viitor.
Profund…