Dar s-a şi întors obsedant către temele care îl frământă:
„Îndurăm astăzi în Biserică ideologia mersului înapoi. E o ideologie care colonizează minţile. O formă de colonizare ideologică. Nu e, într-adevăr, o problemă universală, ci mai degrabă specifică Bisericilor din anumite ţări. Viaţa ne sperie. Libertatea ne sperie. Într-o lume atât de condiţionată de dependenţe şi experienţe virtuale, ne e teamă să fim liberi (…). Marele Inchizitor al lui Dostoievski îl găseşte pe Isus şi-i spune . Inchizitorul îi reproşează lui Isus că ne-a dat libertate. Un colţ de pâine ar fi fost suficient (…). De aceea ne uităm astăzi înapoi, spre trecut, ca să căutăm securitate. Ne sperie să oficiem înaintea poporului lui Dumnezeu care ne priveşte în faţă şi ne spune adevărul. Ne sperie să mergem mai departe în încercările pastorale. Mă gândesc la munca depusă în Sinodul pentru familie, pentru a face limpede că nu sunt deja condamnate la iad cuplurile aflate la a doua căsătorie. Ne sperie să stăm alături de oameni ai diversităţii sexuale. Ne temem de răscrucile şi de căile despre care a vorbit Paul al VI-lea (unul dintre cei doi Papi ai Conciliului II Vatican, cunoscut pentru aşa-numitul său reformism controlat, n.m.). Acesta e răul momentului şi anume căutarea căii în rigiditate şi clericalism – două pervertiri”.