Vorbeşte despre responsabilitate cel care a dat o ţară peste cap doar pentru ca domnia sa să pună mâna pe conducerea unui partid politic. Patru luni de zile, Florin Cîţu a fost prin toată România, dar nu pentru a-i afla şi rezolva problemele, ci pentru a i se spune câţi bani vor primarii liberali pentru a-i acorda votul la congresul partidului. Pentru domnul Cîţu, cel care acum cere responsabilitate de la alţii, nu au contat nici situaţia epidemiologică, nici PNRR-ul şi nici iminenta creştere a facturilor la utilităţi, principala sa preocupare fiind debarcarea lui Ludovic Orban şi instalarea sa în funcţia de preşedinte PNL.
Aşadar, pentru domnul Cîţu cuvântul ”responsabilitate” este un cuvânt al cărui sens nu-l pricepe şi pe care-l foloseşte într-un mod nepotrivit. Domnul Cîţu spune că propunerea partidului pe care-l conduce cu determinare pe ultimul drum este doar un guvern minoritar PNL. În acest caz, pentru Florin Cîţu cuvântul ”responsabilitate” înseamnă ca PSD şi USR, două partide pe care acesta le-a călcat în picioare în moduri diferite, să se facă preş şi să-i îndeplinească pofta de a controla totul. În opinia lui Florin Cîţu, pesediştii şi useriştii ar trebui să voteze cu ambele mâini Guvernul PNL, pentru ca domnia sa să populeze toate ministerele cu oameni de-ai săi şi pentru a avea la îndemână toate resursele financiare ale ţării.
Un alt cuvânt pe care Florin Cîţu nu-l înţelege sau se face că nu-l înţelege este ”negociere”. Ce fel de negociere este aceea în care iniţiatorul aşa-zisei negocieri spune că el nu are decât o singură variantă, în cazul de faţă cea a unui guvern minoritar? Pentru Florin Cîţu, negocierile se execută, nu se discută, că doar nu întâmplător propunerea PNL pentru funcţia de premier este un general în rezervă.
Nu ar fi de mirare ca în cazul în care PSD şi USR se vor încăpăţâna să nu-i facă pe plac lui Florin Cîţu votându-i guvernul minoritar, acesta să se plângă la UE şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că pesediştii şi useriştii au ceva cu minorităţile, ceea ce într-o ţară civilizată este de neconceput.