M-aş fi aşteptat ca măcar miercurea asta – ziua când covidul a înregistrat noi victorii în România – Preşedintele să apară la conferinţa de presă însoţit de un Epidemiolog (specialist în acea „ramură a medicinii şi a igienei care studiază cauzele şi natura epidemiilor, precum şi mijloacele de prevenire şi combatere a acestora”). Sau însoţit de consilierul pe probleme de sănătate publică.
„Am încredere în medicii noştri” a ţinut Klaus Magnus să înlăture şi umbra vreunui echivoc. Veste bună de tot: dacă are încredere, înseamnă că le va da pe mână medicamente şi instrumentar (poate şi Remdesivir, leacul cu nume de fluviu andaluz).
Încredinţat în continuare că Guvernul Orban (al nostru) a făcut totul în lupta cu covidul, a invocat „răspundere partajată” şi s-a întrecut pe sine adăugând apoftegmatic memorabila frază: „Cetăţeanul are răspunderea probabil mai mare, boala nu se răspândeşte din instituţie în instituţie, ci de la om la om”…
Am reţinut întrebarea de gândire pe care ne-a adresat-o tuturor şi sieşi: „Vrem să merge pe un drum care duce la o explozie de cazuri sau alegem să avem şi viaţă socială, şi locuri de muncă?”. Fără trei variante de răspuns din care să aleg, încă mai reflectez.