O carte de succes a unei scriitoare puţin cunoscute la noi, prin urmare sunt necesare câteva repere. Ayelet Tsabari e o israeliană de origine yemenită. După efectuarea stagiului militar obligatoriu, a călătorit mulţi ani prin Europa, Asia şi America de Nord. În 1998 s-a stabilit în Vancouver, unde a studiat filmul şi fotografia. A regizat două filme documentare, unul dintre ele fiind premiat la Palm Spring International Short Film Festival. A început să scrie în limba engleză în 2006. Este în prezent profesor de scriere creativă la aceste din urmă două universităţi şi la Universitatea din Tel Aviv. Arta de a-ţi lua rămas-bun, cel de-al doilea şi cel mai recent volum al său, a primit Canadian Jewish Literary Award şi a fost finalistă la The Vine Awards şi la Hilary Weston Writers’ Trust Prize.
Dar, mărturiseşte în cartea pe care o semnalăm astăzi, a început să scrie de înadată ce a învăţat alfabetul, meşterea cărţi din caietele de şcoală şi îşi făcuse chiar o bibliotecă cu volumele ei, la care erau abonaţi vecinii şi verii ei.
„La doar nouă ani – scriu editorii -, Ayelet îşi pierde tatăl, avocat şi poet, stâlp al comunităţii dintr-un orăşel de lângă Tel Aviv. Rămasă singură cu mama şi cei cinci fraţi, devine o tânără rebelă care caută să fugă de orice i-ar putea îngrădi libertatea: de trecutul strămoşilor ostracizaţi social, de autoritatea maternă sau de cea militară, de căsătorie. Călătoreşte cu rucsacul în spate prin India, Thailanda, Europa, America de Nord şi Canada. Curând, faptul de a lăsa în urmă joburi, prieteni şi relaţii devine pentru ea <
Într-un recent interviu, declara, pornind de la titlul acestei cărţi:
„Obişnuiam să gândesc aşa când eram mai mică. Am crezut că am perfecţionat actul de a pleca într-o artă şi mă mândream cu ea. (Aşa cum şi spune, de altfel, în cartea mea: „l-am purtat ca o coroană“). Dar nu mai cred. Nu mai cred în aşa ceva. Nu există artă să pleci: plecarea este dezordonată şi este aproape întotdeauna o fractură. (…) Cred că atunci, când eram mai tânără am crezut. Plecarea a fost singurul lucru pe care m-am putut gândi să-l fac şi cu siguranţă am văzut călătoria ca pe o modalitate de a-mi vindeca durerea. Fără îndoială că există multă valoare în faptul de a călători: mie mi-a oferit numeroase provocări şi mi-a permis să mă văd în afara contextului familiei mele şi al ţării mele. Am crescut mult prin faptul de a rătăci; şi aceasta m-a (a)dus aici unde sunt astăzi. Dar mi-am asumat şi nenumărate riscuri şi până la urmă nu m-am vindecat. Vindecarea trebuia să vină dintr-un loc mai intim, trebuia să fie ceva interior şi cred că, pentru mine, călătoria a fost mai mult o evadare şi o modalitate de a nu rezolva problemele mele.”
„E povestea sinceră şi plină de frumuseţe a unei femei moderne care caută să afle cine este cu adevărat şi ce înseamnă să te simţi acasă.“ — Apple Books
Ayelet Tsabari – Arta de a-ţi lua rămas bun. O poveste de viaţă. Traducere din engleză şi note de Ioana-Raluca Flangea. Editutra Humanitas. 358 pag