COVID-19 şi imunitatea de turmă. Noul coronavirus e greu de înfrânt: Cu cât circulă mai mult, cu atât ar putea deveni „mai letal”

Virusul SARS-CoV-2 nu se lasă cu una, cu două. Potrivit unor cercetări recente, ideea conform căreia agenţii patogeni îşi pierd din putere în timp e nefondată. Dimpotrivă, lucrurile se pot înrăutăţi semnificativ, în funcţie de condiţiile de mediu la care virusul e expus, arată The Guardian.

Descoperirile experţior sugerează că eşecul în a controla focarele de COVID-19 – sau chiar încurajarea deliberată a circulaţiei virusului Sars-CoV-2 pentru a obţine imunizarea de turmă –  ar putea creşte şansele dezvoltării unor tulpini mai agresive.

Experţii în sănătate publică avertizează de luni de zile că încercarea de a imuniza populaţia este una periculoasă, care ar putea creşte numărul de decese şi ar aglomera inutil spitalele. Cu toate acestea, cei mai mulţi nu au luat în considerare şi posibilitatea ca o asemenea decizie să facă boala mai…letală. Cel puţin nu înainte ca populaţia să atingă un prag de imunizare satisfăcător.

Din anii 1980, biologii evoluţionişti au prezis o asociere între virulenţa şi transmisibilitatea unui agent patogen nou, bazându-se pe modele teoretice. Testarea acestor modele experimentale s-a dovedit însă dificilă, deoarece interacţiunea dintre un agent patogen şi gazda sa constituie un sistem complex, cu multe variabile în mişcare.

În natură, gazda şi agenţii patogeni prezintă o mare diversitate genetică, manifestând o evoluţie constantă în urma interacţiunii lor. Astfel, crearea unui experiment controlat în care un parametru este modificat pentru a vedea cum răspunde întregul sistem e la limita imposibilului.

Într-un nou studiu publicat în Evolution Letters, o echipă condusă de specialistul evoluţionist Camille Bonneaud, de la Universitatea din Exeter, a profitat de un experiment natural. Totul s-a desfăşurat pe baza unei boli oculare grave care s-a răspândit în estul Statelor Unite ale Americii după ce o bacterie numită Mycoplasma gallisepticum a depăşit bariera de specie. Astfel, de la păsările de curte, bacteria a contaminat organismul uman în anul 1994.

Cercetătorii au descoperit aproximativ 50 de mutaţii bacteriene. Apoi, au studiat boala construind o simulare accelerată a epidemiei din lumea reală. Au descoperit că cele mai virulente tulpini se transmit cel mai rapid, dar că cele de virulenţă intermediară au fost cele mai „puternice” în termeni evolutivi, ajungând în cele din urmă să domine populaţia virală.

Agenţii patogeni au un singur obiectiv evolutiv – să se reproducă în cantităţi cât mai mari. „Virulenţa va evolua către un nivel care optimizează transmisibilitatea”, spune dr. Bonneaud.

Dacă agentul patogen întâmpină rezistenţă, fie sub forma unei gazde imune sau vaccinate, fie prin distanţare socială, atunci formele extrem de virulente au performanţe mai slabe, întrucât dispar odată cu gazda lor, iar selecţia naturală favorizează formele mai puţin agresive.

Dar ce se întâmplă dacă nu întâmpină niciun fel de rezistenţă? Experţii susţin că virusul îşi poate ucide gazda fără costuri evolutive, păstrându-şi caracterul virulent ridicat.

Pe de altă parte, un agent patogen mai puţin transmisibil în momentul apariţiei poate deveni mult mai periculos pe măsură ce timpul trece. Motivul? Luptă pentru a supravieţui şi a se răspândi mai bine.

Iată opinia unui specialist care nu a fost implicat în cercetare. Olivier Restif, de la Universitatea din Cambridge, spune că virusurile „extrem de periculoase la apariţie care îşi reduc virulenţa în timp sunt prezente într-o mai mare măsură decât cele care încep timid şi devin o ameninţare extremă.”

CITEŞTE AICI Analiză Reuters: Primele vaccinuri anti COVID-19 şi „imunitatea de turmă”. Cât de eficientă va fi vaccinarea? Experţii au îndoieli