Farmecul locului în care am avut sarcasmul să ne naştem nu se dezminte – oricând te poţi aştepta la orice, însă nimic nu e ce pare.
Nu e rost de plictiseală. Pentru cei autoizolaţi în faţa televizorului, viaţa e un tik-tak de breakingnewsuri: „Un incendiu a luat foc…”, „Mâncătorul de femei a intrat în greva foamei…”, „Fachirul din Periş îşi caută jumătatea”, „Regele videochatului din Dărmăneşti a dat faliment…”. Cei care scapă pe tik tokuri au avantajul că pot fotoşopa viaţa la greu.
„Gândurile mele se îndreaptă acum” (vorba Preşedintelui) către covid şi consum. Molimă sau foamete? Şi/şi, pronosticul meu.
Un lucru-i sigur: nici în 2021 nu vom avea un Proiect de Ţară („România Educată” e o anecdotă neagră).
Dar poate că e mai bine fără. Un Proiect de Ţară ar duce România undeva, iar noi suntem dependenţi de sportul extrem al supravieţuirii în jungla noastră cu politruci care latră, muşcă, înţeapă, sfâşie, unde în pomul fiecărui dezastru e atârnat un erou.