De la execuția de rutine de dans la lucrul în fabrici – roboții umanoizi se apropie tot mai mult de realitate, însă drumul rămâne lung.
Într-o dimineață însorită de primăvară la Hanovra, în Germania , un robot, mic de statură, dar foarte priceput la dexteritate, a captat atenția tuturor. G1, robotul umanoid dezvoltat de compania chineză Unitree, a câștigat o popularitate masivă online datorită mișcărilor sale fluide de dans și arte marțiale. Având o înălțime de doar 130 cm, G1 poate fi programat pentru diverse sarcini autonome, deși în prezent este operat de la distanță.
Forma sa umană, în ciuda faptului că este descrisă ca fiind ușor „înfricoșător de realistă”, îl face mai atractiv pentru publicul larg – un avantaj semnificativ față de celelalte mașini reci și impersonale din aceeași sală de expoziție.
La nivel mondial, companiile își imaginează un robot umanoid care să poată lucra fără a avea nevoie de pauze, salarii sau reprezentare sindicală. Ele visează la „aparatul suprem” care poate spăla, găti și efectua munci. Cu toate acestea, realitatea este mult mai complexă. Spre deosebire de setările controlate din fabrici, mediile precum restaurantele sau casele sunt pline de imprevizibilitate. Humanoizii trebuie să fie nu doar puternici, ci și stabili și, mai ales, siguri. Iar pentru a realiza toate acestea, inteligența artificială actuală nu este încă suficient de avansată.
Cu un ecosistem robotic foarte dezvoltat și investiții semnificative, China pare să dețină un avantaj distinct. G1 de la Unitree are un preț de numai 16 000 de dolari – o sumă neglijabilă în comparație cu alți roboți disponibili în comerț. Aproximativ 60% din finanțarea mondială pentru roboții umanoizi provine din Asia, iar sprijinul guvernamental joacă un rol esențial în propulsarea companiilor chineze.
În Regatul Unit, compania Kinisi a prezentat recent KR1 – un robot conceput pentru fabrici, dar fără o formă umanoidă completă. Bren Pierce, fondatorul companiei, pune întrebarea: „De ce ai pune picioare unui robot care trebuie să se miște doar pe o podea plată?”. Strategia sa este simplă: reducerea cheltuielilor prin utilizarea componentelor comerciale ușor disponibile și dezvoltarea unui software ușor de utilizat. KR1 este capabil să învețe o sarcină după ce i se face o demonstrație de 20-30 de ori – eliminând astfel nevoia de experți în robotică.
Deși aspirația unui „robot atotputernic” persistă de zeci de ani, un vis împărtășit chiar de fondatorul Kinisi, realitatea este că integrarea roboților umanoizi în casele noastre este, în cel mai bun caz, peste 10-15 ani. „Este un obiectiv final, dar extraordinar de complex”, concluzionează Pierce, adăugând: „Cred că vom ajunge acolo, dar va fi nevoie de timp”.
În timp ce anumite companii captează atenția social media cu acrobații robotice, adevăratul concurs are loc în spatele scenei – în laboratoare, fabrici și strategii de producție. Cine va ieși victorios din această cursă? China pare să fie lider, însă inovația occidentală oferă încă numeroase oportunități. Există o singură certitudine: viitorul muncii, al casei – și poate chiar al umanității înseși – va lua o formă umană, deși mecanizată.