Raisa Beicu, expert în marketing şi comunicare, despre cum a învins depresia: ,,Am învăţat să recunosc că sunt disperată! Unii nu cer ajutorul la timp şi se sfârşeşte viaţa”

Raisa Beicu – specialist marketing şi comunicare, dar şi o persoană activă pe reţelele de socializare – a vorbit chiar de Ziua Mondială a Sănătăţii (n.r. – miercurui, 7 aprilie 2021) despre depresia prin care a trecut şi care i-a schimbat întreaga perspectivă asupra vieţii. Invitata lui Vlada Craioveanu a mărturisit cât de important este să strigi după ajutor la momentul potrivit.

Raisa Beicu: ,,E important să te confesezi şi să spui foarte onest cred că am ajuns la capătul pământului”

,,Să ştii că am prieteni care trec acum şi, uneori, mă simt şi eu copleşită că nu mai ştiu cum să-i sfătuiesc. Însă, din ce a fost cel mai rău la mine, din perioada aceea depresivă, concluzia mea e că cel mai mult sufeream că nu vorbeam despre ea. Au fost perioade întregi în care îmi era ruşine, fix ce întrebai tu. Mi-era ruşine să recunosc că trec prin ceva greu, fie că e depresie, fie că e boala în sine, fie că sunt lucruri negative, pentru că voiam să par normală ca toţi ceilalţi. Neştiind că de fapt cu toţii, cu toţii mimăm normalitatea, cu toţii avem probleme, poate ale mele erau mai grave. (...)

E important să vorbeşti, pentru că în momentul în care începi să vorbeşti, mai apar soluţii, mai apar recomandări de psihiatru. Eu am apelat la prieteni, am avut cam 6 prieteni cu care am vorbit constant. Au fost acolo şi am învăţat pur şi simplu să recunosc că sunt disperată şi să plâng foarte mult. Şi e o terapie foarte utilă şi pare aşa, la prima mână, dar cred că mulţi care am trecut sau trecem prin depresie, e important să te confesezi şi să spui foarte onest cred că am ajuns la capătul pământului. Că asta e senzaţia.”

Raisa Beicu: ,,Unii nu cer ajutorul la  timp şi se sfârşeşte viaţa”

,,Este cel mai important să ceri ajutorul pentru că, din păcate, unii nu fac asta la timp şi se sfârşeşte viaţa. (...) Eu am ajuns la capătul pământului, cum spun, şi în punctul ăla am reuşit efectiv să conştientizez că nu mai am resurse şi aveam două variante atunci.

 Cred că depresia când ajunge la punctul culminant se manifestă aşa: tu crezi în punctul ăla că mai bine ar fi să se sfârşească viaţa pentru că odată cu viaţa se va sfârşi şi durerea, şi asta este de-a dreptul traumatizant. Cred că, de fapt, ăla este punctul culminant sau să trăieşti cu acea durere, depresie, care efectiv nu mai este de îndurat, nu o mai poţi duce, este o durere atât de mare încât depăşeşte orice durere fizică. (...) Însă dacă spui de psihiatru nu înseamnă automat că eşti la balamuc. Psihiatria funcţionează şi cu forme pur şi simplu mai adâncite de depresie şi medicamentaţia la un moment dat devine imperios necesară. Şi nu înseamnă că eşti nebun de legat şi nu este o ruşine”

Raisa Beicu, despre proiectele cu copiii defavorizaţi: ,,Mi-am dat seama că trăim o viaţă superficială!”

Chiar dacă a ajuns să cunoască oameni importanţi, Raisa Beicu nu a uitat niciodată locul de unde a plecat şi un copilărit, un sat de lângă Bacău. Acolo a învăţat pentru prima dată să descopere bucuria cititului, iar cuvintele părinţilor săi – care i-au spus mereu că acesta este singurul mod de a evolua – i-au rămas întipărite în minte.

Tocmai de aceea, a simţit nevoia să se implice în a-i ajuta pe copiii defavorizaţi din mediul rural şi să lupte pentru cauza lor.

,,Am trăit înmediul rural, într-un sat de lângă Bacău, Moldova, şi ajunsă acum în acest mediu foarte glamorous, cu multe vedete, am cam uitat de lucrurile care contează şi cumva intrasem în acest circuit, cu petreceri după petreceri, începusem să-mi permit anumite haine...Şi la un moment dat, pentru că lucram şi ca jurnalist, am fost invitată într-un press trip, în sudul ţării. (...) Şi acolo am văzut nişte lucruri care m-au şocat şi ţin minte că, după cele trei zile – pentru că erau copii bătuţi de părinţi, copii care nu aveau papuci sau pantofi (eu încă spun papuci ca-n Moldova, oricărei încălţări) – mi-am dat seama că trăiam o viaţă foarte superficială. După press trip am început să mă implic şi cred sunt vreo 7-8 ani de atunci. Îmi iau câte o cauză, lucrez cu câte o comunitate şi încerc prin diverse forme, ateliere, cu edituri, le duc şi vedete.

 Trebuie hrănită speranţa că, la un moment, dat nu va mai exista foame, poate, şi ei trebuie să ştie că pot reuşi cumva. Şi dacă un singur copil din 100 reuşeşte asta şi poate l-a inspirat simpla întâlnire cu o vedetă sau expunerea cu un om cu vizibilitate, consider că e suficient pentru mine efortul de ani de zile.”

Raisa Beicu: ,,Eu îmi iau câte o lună de pauză din social media!”

Raisa Beicu  a vorbit despre calităţile şi defectele omului de PR, dar şi despre pauza de o lună pe care să o ia – din când în când – pentru a nu rămâne captivă  trendurilor din social media. A învăţat că viaţa reală nu se trăieşte pe reţelele de sociale. Sau nu mereu.

Cât despre omul pentru care şi-ar dori să facă PR, Raisa Beicu a mărturist franc că acela ar fi cântăreţeul Fuego. Invitata lui Vlad Craioveanu a explicat şi care îi motivele.

,,Cea mai mare calitate (n.r – a oamenilor de PR) cred că este tocmai faptul că cunoaştem foarte mulţi oameni şi suntem mereu conectaţi. Avem acest talent de a cunoaşte foarte multe zone şi foarte mulţi oameni şi îi punem la un loc.

Dar din păcate acest lucru duce de la sine şi la o doză de superficialitate uneori. Pentru că la un moment dat gustând atâtea bucăţi din vieţi şi din oameni uităm de esenţe şi aici este marea luptă a oamenilor de PR, să nu uite de ce sunt ei în realitate.”

Raisa Beicu: ,,Uneori uit să imi pun întrebări, uit să plâng alături de un prieten”

,,Eu îmi iau câte o lună de pauză din social media pentru că am conştientizat că şi eu intru, ca mulţi alţii, în acest circuit în care contează cumva doar imaginea, contează să fie totul bine şi frumos şi uiţi de lucrurile importante din viaţă.”

Raisa Beicu: ,,Am o pasiune pentru Fuego şi vorbesc serios!”

,,Chiar mi se pare un fenomen. Şi am fost înainte de pandemie la un concert la Sala Palatului. Am un interes anume pentru acest personaj pentru că mi se pare un personaj”, conchide Raisa Beicu.