Râmnicu Vâlcea, de la „Hackerville” la „Hydrogenville”. Ioan Iordache, director executiv al Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului: „Trecerea de la chimie la energie este provocarea începutului de secol XXI! Nu trebuie să ne fie frică de hidrogen!”

Invitat în emisiunea ,,InSecuritate”, ing.dr. Ioan Iordache, director executiv al Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului,  a vorbit despre industria hidrogenului din România, dar şi despre marea provocare a secolului XXI: trecerea de la chimie la energie. Care sunt în România lui 2021 drumul, valenţele şi etichetările atribuite hidrogenului de către oameni?  

Ioan Iordache: ,,România are o industrie de circa 100 de ani în care se produce hidrogen”

„Institutul de la Râmnicu Vâlcea (n.r. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice Râmnicu Vâlcea) este un institut care s-a născut în anii ‘70, are peste 50 de ani de istorie. Noi ne-am ocupat la Râmnicu Vâlcea de producţia şi tehnologia de apă grea din România şi lucram acolo cu unul din izotopii hidrogenului.

După finalizarea proiectului de apă grea, practic ne-am reorientat ca orice instituţie şi ne-am dus spre direcţia tritiu pentru fuziune nucleară şi hidrogen pe care-l ştie toată lumea pentru partea de aplicaţii în sector energetic, mai nou. Fac menţiunea că hidrogenul ca element e vechi, e cunoscut. România are o industrie de circa 100 de ani în care se produce hidrogen, dar ce-i drept pentru chimie. Noi, acum, asistăm la trecerea de la chimie la energie, asta e provocarea începutului de secol XXI”, explică interlocutorul lui Bogdan Nicolae.

Ioan Iordache: ,,Aş vrea să spun că Râmnicu Vâlcea este capitala hidrogenului românesc”

Este hidrogenul un motor care trage în sus oraşul Râmnicu Vâlcea, ajuns de la „Hackerville” la „Hydrogenville”? Cât loc are hidrogenul în mixul energetic al României? Unde se va folosi hidrogenul? Care sunt ramurile economice beneficiare?

„Eu aş vrea să spun că Râmnicu Vâlcea este capitala hidrogenului românesc, prin prisma faptului că acolo este Centrul Naţional de Hidrogen şi Pile de Combustie. În cadrul institutului de care vorbeam, avem un combinat chimic care produce şi utilizează hidrogen, avem specialişti, avem cunoştinţe. Practic, suntem în momentul în care dăm valoare unor studii care au început prin anii 2000. Centrul Naţional de Hidrogen şi Pile de Combustie s-a înfiinţat în 2009, Asociaţia pentru Energia Hidrogenului din România s-a înfiinţat undeva în 2012.

Practic, discutăm de o activitate susţinută într-o direcţie care era o nişă, este şi acuma o nişă, dar care capătă importanţă tocmai în contextul în care problemele de mediu nu mai sunt probleme de, să spun un colţ sau altul al lumii, sunt probleme serioase şi grave de securitate şi insecuritate. Dacă nu eşti în siguranţă în mediu, nu poţi să spui că eşti sigur. Probabil, discuţia despre securitate va căpăta, pe lângă stilul clasic şi cea de mediu. Pentru că degeaba îţi păzeşti casa dacă în jurul casei nu poţi să respiri aer sau probleme mai grave.”

Ioan I.: „Green Deal ne-a forţat să digerăm acest subiect – hidrogenul – pentru care noi, specialiştii, eram pregătiţi!”

Ing.dr. Ioan Iordache susţine că cercetarea românească are nevoie de timp, de predictibilitate, dar şi de investiţii serioase. Mărturiseşte însă că, în toată această ecuaţie, “Green Deal” a grăbit digerarea şi concentrarea din jurul subiectului numit hidrogen, pentru care, în ţara noastră, nu există momentan cadru legislativ.

„Noi, la Vâlcea avem multe realizări, dar toate se limitează la realizări de institut. Adică, avem vehicule cu hidrogen, unul chiar e înmatriculat, avem tehnologii dezvoltate în laborator, concepte, lucruri pe care le facem. Dar mai trebuie făcut un lucru: trecerea de la nivel de cercetare-dezvoltare la dezvoltare-implementare la scară reală. Spun şi repet, “Green Deal” ne-a forţat să digerăm acest subiect – hidrogenul – pentru care noi, specialiştii, eram pregătiţi, dar societatea să-l absoarbă, să-l înţeleagă, nu era pregătită.”

Ioan Iordache : „Cercetarea nu e o cheltuială, e o investiţie.”

„Cât timp e o cheltuială, cât timp eşti obligat să plăteşti nişte cercetători, nu e o afacere. Dacă tu vezi dincolo de orizontul apropiat, da! Or, aici, să spunem, vina e cumva reciprocă. În sensul că industria nu a văzut în noi un partener, noi cumva, viziunile noastre erau deasupra.”

Ioan Iordache: „Încă nu avem reglementări pentru că nu s-a ieşit din zona chimiei.”

„În general, noi, în ce înseamnă legislaţie pe hidrogen, nu avem o legislaţie, avem  două legi. Una se referă la infrastructura pentru combustibilul alternativ, care este hidrogenul şi mai este o lege scurtă, care se referă la susţinerea şi stimularea mobilităţii pe bază de hidrogen. Dar, în tot ce înseamnă parte tehnică, încă nu avem reglementări pentru că nu s-a ieşit din zona chimiei”, susţine ing.dr. Ioan Iordache.  

Ioan Iordache: ,,Şi la noi au fost nişte propuneri, dar, din păcate, mai mult scandalul a fost decât dorinţa din spate.”

Există în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) o felie pentru finanţarea acestor proiecte? Care este politica şi industria hidrogenului în Europa? Este hidrogenul viitorul securităţii energetice?

„În ceea ce înseamnă hidrogen verde, explicit există şi în “Green Deal”. Şi la noi au fost nişte propuneri, dar, din păcate, mai mult scandalul a fost decât dorinţa din spate de a arăta ce vrem cu acele proiecte. Poate nu erau perfecte, poate nu erau ce şi-ar fi dorit toată lumea, dar cu aia începeam. Vizavi de nuclear, aici problemele sunt mai complexe şi înţelegerile la nivel european sunt, de multe ori, contradictorii.

Sunt ţările care vor să se bazeze, în continuare, pe energie nucleară, sunt ţările care nici nu vor să mai audă şi care treptat închid sectorul nuclear. Şi atunci automat ai două sisteme care se ciocnesc ca valori. În schimb, trebuie să fii destul de înţelept să argumentezi cu date şi cu cifre. Adică, o polemică nu merge, între prieteni poate, dar când discuţi de dezvoltarea unei industrii, a unei energii, a unei societăţi, vii cu pixul în mână şi cu calcule care-ţi arată cât de verde este, de fapt, hidrogenul verde, cât de curat este hidrogenul albastru…”

Ioan Iordache: ,,Hidrogenul şi, mai ales trecerea hidrogenului de la chimie la energie, e interesantă.”

Cât de ofertant şi de interesant este hidrogenul, atât în zona de educaţie, cât şi în cercetare? Suntem în topul celor care generează material didactic pe subiectul hidrogenului, ţinând cont de investiţiile româneşti în resursa umană din cercetare?

„Să ştiţi că, în general, universităţile se cam uită să vadă ce oameni îşi specializează. Iar hidrogenul şi, mai ales, trecerea hidrogenului de la chimie la energie e interesantă. Şi sunt facultăţi din România care pun asta pe masa. Eu predau la Universitatea Politehnică din Bucureşti, am ore cu studenţii tocmai pe tema asta: Hidrogen, pile de combustie, vector de energie. (…)  Practic, suntem în topul celor care generează material didactic pe acest subiect. Chiar dacă pe partea investiţiilor în dezvoltare-cercetare şi inovare stăm mai slab, ca şi resurse umană suntem gata să organizăm aseamenea cursuri la nivel de master complet şi putem să ajutăm oamenii.”

Ioan Iordache: „Nu o să ne exporte Rusia banane niciodată. Din Rusia vom cumpăra, în special, combustibil!” 

E o ameninţare pentru noi dacă ruşii vor produce hidrogen mai repede? Cât de în urmă suntem faţă de Vestul Europei? Ce mai lipseşte României pentru a prinde din urmă trenul hidrogenului?

„Fiecare ţară îşi dezvoltă propriile politici. Tu trebuie să te acomodezi cu ele, nu trebuie să le pui neapărat în conflict. Cred că viitorul înseamnă acomodare. Dacă e motiv să găsim un conflict, gazul va fi, să spun, motivul, un pretext. Şi te poţi folosi de el. Rusia, ca orice ţară care îşi drămuieşte şi ea cu chibzuinţă resursele, se gândeşte ok şi mâine dacă europenii trec la hidrogen, de mâine ce fac? Relaţia comercială Est-Vest a fost motorul dezvoltării noastre, pe lângă conflictele pe care le-am avut.

Cum facem şi noi calcule, aşa fac şi ei. Evident că discutăm la altă scară, ei sunt acum un exportator mare de gaze naturale. (…) Pe de altă parte, noi dăm ceva la schimb ca să primim ceva la schimb. Nu o să ne exporte Rusia banane niciodată, chiar dacă e glumă şi chiar dacă genetica progresează, nu! Din Rusia vom cumpăra, în special, combustibil!”, explică dr.ing. Ioan Iordache.

Ioan Iordache: „Dacă lumea este educată, hidrogenul nu e o frică.”

Care sunt drumul şi valenţele hidrogenului, de la un element perceput ca fiind distructiv la un element constructiv? De la bomba cu hidrogen la motoare pe hidrogen, care mai sunt, în România zilelor noastre, locul, percepţia şi etichetările oamenilor în ceea ce priveşte hidrogenul?

„În general, ştiţi că un pericol îl tratezi şi prin educaţia pe care o ai. Atunci când nu cunoşti, totul e un pericol. În general, eu mă confrunt mereu, din păcate, cu această etichetare. Hidrogenul, înainte de a fi bombă, este un element chimic. A fost utilizat în primul vehicul, ce-i drept era cu combustie şi nu electric, la 1807.

A fost utilizat pentru baloanele uşoare, atunci la spionaj. A avut diverse utilizări în aplicaţii de cercetare, de laborator. E utilizat acuma la margarină, de exemplu. În schimb, noi în România, producem hidrogen din perioada interbelică. Nu trebuie să ne fie frică de hidrogen. E un gaz combustibil ca orice alt gaz combustibil. Trebuie să avem oameni care să ştie să-l manipuleze.

Nu trebuie să privim lucrurile cu frică. Dacă lumea este educată, nu e o frică. Dacă, din păcate, se vine cu etichete şi cu şabloane, nu avem un punct de dialog convergent. Nu-mi place etichetarea şi ca s-o evităm, trebuie să educăm oamenii”, conchide ing.dr. Ioan Iordache, director executiv al Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului.