Ion Cristoiu: Ludovic Orban a transformat în sărbătoare naţională inaugurarea unor planşe ale şantierului despre care nu ştim dacă se va deschide sau nu

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că Guvernul PNL, aflat de 10 luni la Palatul Victoria, n-a făcut nimic în afară de jaf, gafe şi publicitate mediatică penibilă, premierul Ludovic Orban reuşind “performanţa” de a transforma prezentarea unor planşe într-un moment solemn. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro

„N-a scăpat nici măcar unui ochi obosit, care n-a cunoscut încă publicitatul Vizik, belşugul de prezenţe mediatice ale lui Ludovic Orban. De la instalarea sa la Victoria în 10 octombrie 2019, Ludovic Orban a lăsat impresia unui politician nedus la presă. Hămesit după apariţii în presă după ani de ţinere deoparte de prim planul media, invitat doar cînd PNL uita să trimită un reprezentant la o flecăreală numită pompos talkshow, Ludovic Orban şi-a făcut o politică din consumul excesiv de apariţii în presă. Au fost zile cînd premierul a trecut pe la Victoria doar pentru a prezida o şedinţă de Guvern. În rest a fost tot timpul prin studiouri. Dar şi la Guvern a venit tot pentru a se da huţa în leagănul plăcut al cultivării mediatice. Un obicei greţos moştenit de pe vremea lui Victor Ponta face ca debutul şedinţei de guvern să fie transmis în direct de televiziunile de ştiri, şi aşa în criză de transmisii menite a umple programul zilnic într-o ţară în care demult nu se mai petrece nici o ştire. Regizat în chip PR-istic, acest debut dă premierului posibilitatea de a arăta naţiunii telespectatoare că el e Jupînul. Caracterul de regie ieftină, potrivit căreia premierul, aşezat în fund în capul mesei, ia la întrebări miniştrii şi aceştia îi răspund pupîndu-i masca pe post de papuc turcesc, e confirmat de un adevăr:

De cinci ani, de cînd durează obiceiul, n-a fost surprins în transmisie directă nici un moment de minimă independenţă a miniştrilor faţă de premier. 

Limba mandarină va fi studiată de elevii de gimnaziu și liceu din Arabia Saudită

13:16

Grindeanu: În aprilie va fi dat în folosință sectorul Mizil – Pietroasele din Autostrada A7

13:10

În ultima vreme însă virusul mediatizării cu orice preţ a devenit în cazul lui Ludovic Orban şi mai agresiv. Interviurilor date succesiv televiziunilor amabile contracost cu Puterea li s-au adăugat transmisiile în direct din ţară. Ai crede, urmărind aceste transmisii la concurenţă cu numărul de infectări, că ţara e pentru Ludovic Orban un birou de lucru aşa cum pentru Nicolae Ceauşescu era Republica Socialistă România un şantier. 

Cora Muntean a avut curiozitatea să verifice momentele în care Ludovic Orban s-a dat în stambă pe cuprinsul patriei. Şi a descoperit o realitate halucinantă, pe care ar fi invidiat-o în cor Gogol, Caragiale şi Hašek. Premierii postdecembrişti de pînă acum s-au remarcat prin clişeul numit Tăierea de panglici. Deschiderea unui şantier de şosea sau inaugurarea unui căpeţel de autostradă a fost pentru premierii postdecembrişti prilejul ideal de a se transmite în direct încă o realizare a regimului. Rămîne un mister de ce găina simte nevoia să cotcodăcească ori de cîte ori face un ou. Ea produce zilnic un ou şi prin urmare facerea unui ou nu mai merită demult breaking news-ul unui cotcodac. Premierii de pînă acum ai României au transformat în cotcodăcit mediatic tăierea de panglică. Şi Ludovic Orban merge prin ţară pentru a cotcodăci mediatic c-a făcut un ou. Numai că el nu face nici un ou. El cotcodăceşte că în viitor, cîndva, va face un ou. Pentru că Ludovic Orban nu inaugurează nimic în realitate. Solemnităţile transmise în direct sînt de la semnarea unor contracte de fezabilitate. Cora Muntean trece în revistă numeroase astfel de momente de cotcodăceală festivistă. Unul dintre acestea, petrecut pe 26 august a fost semnarea unui studiu de fezabilitate. Nu studiul, ci contractul de elaborare a studiului de fezabilitate şi a proiectului tehnic de execuţie pentru Drumul Expres Găeşti-Ploieşti. Ca de obicei, Ludovic Orban a ţinut şi un discurs. Cităm:

îta nevoie. Obiectivul va fi parte din drumul expres Ploieşti-Găeşti, un drum necesar care urmează să facă legătura între autostrada Bucureşti-Ploieşti, cînd va fi gata, pînă la Braşov şi autostrada A1>.

Premierii de pînă acum tăiau panglici. Chiar dacă sub semnul publicităţii politice, momentul avea o justificare. În realitate se întîmplase ceva. Ludovic Orban nu taie nici o panglică. El regizează solemnităţi, imediat reflectate de presa miluită, din prezentarea unor planşe, din semnarea unor contracte de fezabilitate, din inaugurarea unor manevre de găsit banii. La Arad s-a desfăşurat astfel solemnitatea . Cuvîntarea lui Ludovic Orban a sunat aşa: 

. 

De unde s-a inspirat Ludovic Orban în cultivarea festivismului planşelor?

 Nu de la găină. Serioasă, aceasta cotcodăceşte doar după ce face oul, nu înainte şi cu atît mai puţin cînd are de gînd să facă un ou. Ludovic Orban s-a inspirat din literatura proletcultistă a anilor stalinişti de la noi. Toate romanele, toate piesele de teatru, conţineau în mod obligatoriu ceea ce numea aducerea viitorului în prezent. Eroul pozitiv, activistul de partid, era surprins în capătul unui teren pustiu, plin de buruieni, pe care urma să se ridice o fabrică, un combinat. Preţ de o pagină în faţa ochilor de activist se desfăşura, descris amănunţit combinatul deja construit, forfotind de muncă şi cu steagul partidului fluturînd pe turnuri. Critica de îndrumare numea asta perspectiva viitorului. Prezentul e cum ea- zicea critica de îndrumare-, plin de buruienile trecutului. Da, dar artistul trebuie să vadă nu prezentul, ci viitorul. Acolo unde în prezent e o groapă de gunoi el trebuie să vadă viitoarea termocentrală.

Joi, 27 august 2020, Ludovic Orban a făcut o vizită la Braşov. Potrivit presei:

Cu acest prilej în faţa planşelor, Ludovic Orban a visat cu ochii deschişi în numele braşovenilor:

O asemenea perspectivă ne propune Ludovic Orban. Guvernul PNL, deşi e de 10 luni la Victoria, n-a făcut nimic în afară de jaf, gafe şi publicitate mediatică penibilă. Nu-i nimic, ne spune Ludovic Orban solemnizînd prezentarea unor planşe, trebuie să vedem în viitor.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro