Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Efectul Dunning-Kruger în pandemie

COMENTARIU Lelia Munteanu: Efectul Dunning-Kruger în pandemie

N-au luat degeaba David Alan Dunning şi Justin S. Kruger (profesori de psihologie socială) bancnota de 10 trilioane de dolari, adjudecându-şi, în anul 2000, Ig Nobelul pentru Psihologie, cu ceea ce se numeşte de atunci efectul Dunning-Kruger.
COMENTARIU Lelia Munteanu: Efectul Dunning-Kruger în pandemie

Contrazişi copios de două decenii în mediile academice de preţioşi ridicoli, iată că pandemia de Covid-19 le validează concluziile: persoanele care au cunoştinţe precare într-un anumit domeniu tind să-şi supraestimeze abilităţile, pe când persoanele care au cunoştinţe solide tind să şi le subestimeze. „Calibrarea greşită a incompetentului provine dintr-o eroare despre sine, în timp ce calibrarea greşită a înalt-competentului provine dintr-o eroare despre ceilalţi”.

Cei doi profesori (la data cercetării, colegi de catedră la Cornell University), avuseseră premise solide:

  •  „Adevărata cunoaştere înseamnă a-ţi şti dimensiunea ignoranţei” (Confucius);
  •  „Ignoranţa generează mai des încredere în sine decât cunoştinţele” (Charles Darwin);
  •  „Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că aceia care au certitudini sunt proşti, iar cei cu imaginaţie şi competenţă sunt plini de dubii şi indecizie” (Bertrand Russell).

Constat cu satisfacţie că în România efectul Dunning-Kruger e Proiect de Ţară.