O carte pe zi: „Cervantes, omul care a inventat ficţiunea”, de William Eggiton

William Eggiton este profesor de umanioare la Johns Hopkins University din Statele Unite, unde predă literatură spainolă şi latino-americană. A piublciat mai multe cărţi foarte căutate, cea mai recentă, cea de faţă, pe care o consider una dintre cele mai bună cărţi-eseu despre marele Miguel Cervantes. O carte utilă atât studenţilor, cât şi oricărui iubitor de literatură.

La începutul secolului al XVII-lea – scriu editorii -, un veteran al războiului Spaniei împotriva Imperiului Otoman a publicat o carte. Acea carte, <>, avea să se vândă în mai multe exemplare decât oricare alta, cu excepţia Bibliei, transformându-l pe autor, Miguel de Cervantes, în cel mai citit sciitor din istoria literaturii.

Cartea lui William Egginton este despre cum Cervantes a ajuns să creeze ceea ce acum numim ficţiune şi despre cum aceasta a schimbat lumea, ajungând să influenţeze arta, politica şi ştiinţa, lumea modernă fiind, practic, de negândit fără ea.

„Turnător ordinar”. Reacția lui Ciolacu după ce Băsescu i-a cerut demisia

Marcel Ciolacu dezvăluie motivele pentru care nu a mai candidat la președinție

Până la cartea lui Cervantes, spune William Eggiton încă de la început, oamenii nu erau obişnuiţi cu acest limbaj, nu-l ştiau. Cervantes ne- a învăţat limbajul ficţiunii.

„Posibilitatea de a trăi realităţi diferite şi uneori chiar contradictorii, fără să le respingem nici pe una, nici pe cealaltă, constituie unul dintre motivele pentru care ne simţim atraşi de ficţiune, în toate formele ei.
Nu este un lucru care s-a realizat peste noapte. Cultura noastră a avut nevoie de o evoluţie îndelungată pe plan tehnologic şi intelectual ca să modeleze ficţiunea şi să-i redea formele de astăzi; iar procesul nu s-a încheiat. Chintesenţa ficţiunii – prin care cunoaştem lumi diferite, alături de perspectivele şi emoţiile pe care acestea le generează, de parcă ar fi ale noastre, fără să uităm vreo clipă faptul că ne aflăm, de fapt, în altă parte – a căpătat forma de astăzi in urmă cu patru sute de ani. Şi, deşi a beneficiat de secole de înţelepciune şi de tehnici moştenite de la scriitorii şi filosofii de dinaintea sa, cel care a inovat şi a îmbinat, mai mult decât orice altcineva, tehnicile folosite astăzi în crearea ficţiunii nu este un erudit al Renaşterii, protejat şi finanţat de prinţi pentru a putea duce în tihnă o viaţă dedicată cunoaşterii. A fost, în schimb, soldat, aventurier, prizonier şi un veşnic datornic, care, după numeroase încercări şi la fel de multe eşecuri, a dat naştere, spre sfârşitul vieţii, unei cărţi ce avea să devină modelul ficţiunii moderne.

Acesta este Miguel de Cervantes Saavedra. Iar cartea pe care a publicat-o în 1605 se numea Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Spre marea lui surprindere, cât şi a celorlalţi, romanul lui Cervantes s-a bucurat de un succes internaţional, conferindu-i faimă, dacă nu şi avere. (…)

Ficţiunea, aşa cum o înţelegem astăzi, este cu totul diferită de istorie sau de poezie, aşa cum erau cunoscute de cititorii de dinaintea lui Cervantes. Pentru ca o naraţiune în proză să devină ficţiune trebuie să fie scrisă pentru un cititor care ştie că faptele descrise în paginile sale nu sunt adevărate, dar le tratează un timp ca şi când ar fi.

William Egginton – „Cervantes, omul care a inventat ficţiunea”. Traducere din limba engleză de Iris-Manuela Anghel. Editura RAO. 314 pag.