Studiu științific: Astronauții nu au părăsit niciodată atmosfera Pământului!

Studiul NASA-ESA se concentrează pe geocoroană, o componentă subtilă și invizibilă a atmosferei Pământului, alcătuită predominant din atomi de hidrogen. Această componentă nu are o limită precisă, ci devine progresiv mai diluată pe măsură ce se îndepărtează de Pământ.

Deși densitatea sa scade de la aproximativ 70 de atomi de hidrogen pe centimetru cub la 60.000 km altitudine, până la doar 0,2 atomi pe centimetru cub la distanța Lunii, această densitate rămâne detectabilă. Aceasta înseamnă că Luna însăși se află în interiorul acestui imens înveliș gazos. Descoperirea sugerează că ceea ce percepem drept „spațiu cosmic” ar putea fi, de fapt, o zonă extrem de rarefiată a atmosferei terestre.

Linia Kármán: o convenție, nu o graniță reală

Deși linia Kármán, situată la 100 km altitudine, este considerată granița oficială dintre atmosferă și spațiu, aceasta reprezintă mai degrabă o convenție decât o barieră fizică. Deși 99,99997% din masa atmosferei se află sub această linie, restul se extinde mult mai departe decât s-a crezut anterior. Stația Spațială Internațională, orbitând la altitudini cuprinse între 400 și 500 km, continuă să se confrunte cu rezistența atmosferică, fapt ce necesită corecții orbitale frecvente. Conștientizarea faptului că astronauții care au ajuns pe Lună nu au părăsit complet atmosfera Pământului schimbă subtil modul în care percepem spațiul. Mai mult, întregul sistem Pământ-Lună este cuprins în heliosferă – atmosfera extinsă a Soarelui, formată din particule încărcate electric și câmpuri magnetice.

Granițele invizibile ale Universului

Această perspectivă nouă subliniază un adevăr fundamental: Universul nu are granițe precis delimitate. În știință, distincțiile pe care le facem sunt adesea doar instrumente conceptuale care ne ajută să înțelegem un cosmos mult mai fluid și incredibil de complex.