Un studiu recent sugerează că o componentă standard a testelor de sânge de rutină poate servi ca factor de predicţie a severităţii infectării cu COVID-19 şi a riscului de mortalitate.
Lăţimea distribuţiei celulelor roşii din sânge (RDW) măsoară variaţia volumului celulelor roşii din sânge. Un indice RDW crescut este un semnal al creşterii riscului de mortalitate din cauza unei serii de probleme de sănătate care cuprinde boli de inimă, boli pulmonare, gripă şi cancer, se afirmă în studiul publicat în JAMA Network Open. „Deşi încă nu a fost stabilit un mecanism cert al creşterii RDW”, autorii au ajuns totuşi la concluzia că această componentă a sângelui ar putea oferi pacientului o evaluare a riscului în cazul infectării cu COVID-19, potrivit Fox News.
Studiile anterioare au examinat alţi biomarkeri din sânge pentru a evalua severitatea bolii COVID-19. Un studiu întreprins de Universitatea George Washington a indicat cinci biomarkeri asociaţi cu severitatea coronavirusului: proteina C reactivă (CRP), produşii de degradare a fibrinei (D-dimer), citokine (IL-6), lactat dehidrogenaza (LDH) şi feritina.
În studiul de faţă autorii au scris că „RDW crescut la internare şi creşterea RDW în timpul spitalizării au fost asociate cu creşteri semnificative, din punct de vedere statistic, ale riscului de mortalitate”.
Riscul de mortalitate a fost de 11% la pacienţii cu RDW normal şi de 31% la pacienţii cu RDW crescut. (Un RDW crescut este definit ca fiind peste 14,5%.)
Cercetătorii de la Spitalul General din Massachusetts au studiat 1.641 de adulţi cu COVID-19 admişi în patru spitale din Boston între 4 martie şi 28 aprilie. Asocierea dintre creşterea riscului de mortalitate şi creşterea RDW a fost menţinută chiar şi după luarea în considerare a factorilor de vârstă, rasă, etnie şi a comorbidităţilor comune.
Cercetătorii au declarat că sunt necesare studii suplimentare în etapele incipiente ale bolii pentru a vedea „cât de rapid poate evolua RDW înainte de spitalizare”. Cu toate acestea, studiul subliniază importanţa „intervenţiei timpurii şi agresive” în cazul pacienţilor cu risc şi a unei gestionări optime a resurselor spitaliceşti.