Pentru mulţi dintre noi, România e „românica” iar românii sunt oricum numai nişte oameni onorabili, nu.
De curând, un comentator, român desigur, zicea că dacă românii nu sunt un popor de hoţi, atunci sunt un popor de evazionişti.
Ai zice că-şi dădea palme singur, deşi nu părea că realizează treaba asta.
Cert este că nu suntem pe atât de răi pe cât ne-nchipuim că am fi.
Dacă te uiţi la ceilalţi membri ai Uniunii, constaţi cu uşurinţă că ne dau fum în nas la capitolul infracţionalitate.
Hoţiile la care se dedau sunt numeroase şi văd că niciunul nu se ia la palme singur din ciudă pe ţara lui.
Doar câteva exemple din larga cazuistică europeană de ultimă oră:
La nemţi sau la austrieci s-au sifonat sute de milioane de Euro cu ocazia achiziţiilor din pandemie.
În Ungaria, o reţea de evazionişti au furat 14 milioane de Euro, TVA intracomunitar.
În Franţa, 9 inşi arestaţi pentru înlesnirea imigraţiei ilegale, din care au făcut vreo 2 milioane de Euro.
În Portugalia şi Spania au fost confiscate 11 tone de tutun pentru ţigarete roll-your-own şi alte sute de mii de ţigarete cu filtru destinate contrabandei.
În Belgia a fost destructurată o schemă Ponzi care viza peste 220.000 de indivizi din 177 de ţări.
În Italia a fost descoperită o reţea specializată în contrafacerea parfumurilor, prejudiciul fiind de câteva milioane de Euro.
Despre Olanda cea neprihănită, ce să mai zic…
Acum câteva zile a fost împuşcat în cap un ziarist de investigaţii specializat în crima organizată.
Despre jafurile armate şi violenţa criminală din vestul Uniunii n-are sens să vorbim că noi suntem pe nicăieri la capitolul ăsta.
O fi rău?! Eu cred că nu!
Doar că pe defetişti nu-i poţi convinge.
Ei au convingeri ferme…