Tratamentul lui Trump faţă de Zelenski şi Putin este un exemplu de „realpolitik” pur

Analiştii de la Consiliul pentru Afaceri Externe cred că tratamentul preşedintelui american faţă de Zelenski şi de Putin, afişat în ultimele săptămâni, este o dovadă pură de „realpolitik”, în condiţiile în care săptămâna trecută, SUA au început cu o întâlnire ruso-americană în Arabia Saudită şi au încheiat cu declaraţii acide la adresa Ucrainei şi preşedintelui Zelenski, plus o sugerare că Ucraina este de vină pentru începutul acestui război, nu Rusia.

Potrivit analiştilor CFR, Ucraina este acum în cea mai slabă poziţie dintre toate cele trei părţi care vor să se implice în negocieri – SUA, Rusia, Ucraina – şi este clar că Trump ar putea să profite de această asimetrie prin negocierea împotriva lui Zelenski. Analiştii CFR cred că pentru Donald Trump este mai importantă încheierea rapidă a conflictului decât care sunt condiţiile pentru pace, însă acest aspect nu este apreciat la Kiev.

În toate acordurile semnate, preşedintele Donald Trump caută să obţină ceva, iar în cazul Ucrainei vrea să recupereze investiţiile făcute în armata ucraineană, mai ales (Trump susţine că SUA au dat Ucrainei 350 de miliarde de dolari de la începutul războiului, dar site-urile oficiale ale Casei Albe îl contrazic).  De aici vine şi dorinţa lui Trump de a obţine acordul pentru exploatarea mineralelor rare din Ucraina, care, potrivit economiştilor, ar ajunge la 11,5 trilioane de dolari, în schimbul ajutorului deja promis de Administraţia Biden. Dar Zelenski nu vrea „să-şi vândă statul”.

Thomas Graham, analist în cadrul CFR crede că din „cauza faptului că Kievul se confruntă cu condiţii degradante, lui Trump îi este mai uşor să îl convingă să negociere decât îi va fi cu Vladimir Putin, care crede că face progrese în Ucraina şi că îşi va atinge obiectivele în război”.

„Premiile Nobel nu sunt oferite pentru capitulare”, mai scriu, însă, cercetătorii de la CFR, care cred că, totuşi, Trump îi va cere şi lui Putin să facă anumite concesii, pentru a nu-şi strica reputaţia mai ales în faţa americanilor. Pentru a face acest lucru, Trump va trebui să îl convingă pe Putin că timpul nu este de partea sa şi modalitatea prin care ar putea să facă acest lucru ar fi prin livrarea de mai multe echipamente militare Ucrainei, prin întărirea sancţiunilor împotriva Moscovei şi prin promisiuni de sprijin pe termen lung faţă de suveranitatea Ucrainei, de-a lungul liniilor actuale de control. Totodată, acestea s-ar putea întâmpla paralel cu posibilitatea normalizării relaţiilor SUA-Rusia.

Tot CFR scrie că, în ceea ce priveşte acordul de încetare a focului, permiterea ca Rusia să păstreze controlul teritoriilor ocupate a fost mereu parte a unui posibil acord de pace. Problema, însă, este ce fel de garanţii de securitate ar putea primi Ucraina odată de luptele se opresc. Pentru că apartenenţa Ucrainei la NATO nu este o opţiune acum, Kievul ar putea primi un sistem de apărare multistratificat, care ar include un perimetru securizat de apărare, o forţă de reacţie rapidă şi o întărire a securităţii în centrele populate ale Ucrainei şi în jurul infrastructurii critice. Acest lucru ar necesita cheltuieli de apărare de între 20 şi 40 de miliarde de dolari pe an, comparativ cu cât cheltuiesc Israelul sau Coreea de Sud acum. Aceste garanţii de securitate ar trebui completate cu trupe europene pe teritoriul ucrainean – ceea ce se şi propune, zilele acestea, la Washington – iar în acest caz există precedente, mai scrie CFR: Acordul Berlin Plus, stabilit în 2003, care a permis statelor membre UE să împrumute bunuri NATO pentru misiunile de menţinere a păcii.

Dacă Ucraina nu obţine toate aceste lucruri – plus investiţii pentru reconstrucţia ţării – riscă să devină un stat eşuat şi deja există anumite asemănări între abordările lui Trump faţă de Afganistan, în primul său mandat, şi cele faţă de Ucraina, de acum.