COMENTARIU Lelia Munteanu: Bucuroşi să-l aibă pe Hitler la masă

Am prelevat doar cea mai haioasă pagină din istoria literaturii universale – un interviu cu Adolf von Kleist, căpitanul vasului „Bahia de Darwin”, pregătit (pe 28 noiembrie 1986, într-o vineri), să plece din portul ecuadorin Guazaquil în Insulele Galapagos, în ceea ce s-ar fi numit „Croaziera secolului spre minunăţiile naturii”. Von Kleist îl are ca interlocutor pe un popular om de televiziune:

„ – Parcă von Kleist nu are chiar rezonanţa unui nume sud-american.

– E un nume incaş – unul dintre cele mai obişnuite nume incaşe de fapt, aşa cum e Smith sau Jones în limba engleză. Aţi citit, desigur, istoria exploratorilor spanioli care au distrus imperiul incaş fiindcă era categoric ne-creştin.

COMENTARIU Lelia Munteanu: Aşteptându-l pe Roşcovan

19:31, 17 Ian. 2025

– Da… Şi?

– Presupun că aţi citit.

– O ţin pe noptieră, împreună cu , autobiografia lui Hedy Lamarr.

– Atunci ştiţi că la fiecare trei incaşi arşi pe rug pentru erezie unul se numea von Kleist.

– Cât e de mare flota Ecuadorului?

– Patru submarine. Stau permanent sub apă. Nu ies la suprafaţă niciodată.

– Nu ies la suprafaţă niciodată?

– Nu ies ani şi ani de- rândul.

– Dar ţin legătura cu baza prin radio?

– Nu ţin. Ele păstreză o tăcere totală prin radio. E o idee proprie de-a lor. Noi am fi bucuroşi să primim din partea submarinelor comunicări, dar acestea preferă să păstreze tăcere prin radio.

– Dar de ce rămân sub apă atât de mult timp?

– Trebuie să-i întrebaţi dumneavoastră personal pe comandanţii lor despre asta. Ecuadorul e o democraţie, ştiţi. Chiar şi noi, care suntem în marina militară, avem o foarte mare latitudine în privinţa a ceea ce putem sau nu putem face.

– Sunt unele persoane care cred că Hitler s-ar putea să mai fie în viaţă şi să trăiască în America de Sud. Credeţi că există vreo posibilitate în acest sens?

– Ştiu că sunt unele persoane în Ecuador cărora le-ar plăcea grozav să-l aibă la masă.

– Simpatizanţi nazişti, desigur.

– Nu ştiu nimic despre aşa ceva. E însă posibil, adică presupun.

– Dacă ar fi bucuroşi să-l aibă la masă pe Hitler…

– Atunci ar trebui să fie neaparat canibali. Mă gândesc la cei din tribul kanka-bono. Aceştia sunt bucuroşi să aibă aproape pe oricine la masă. Ei sunt – care e cuvântul englezesc? Îmi stă pe limbă….

– Cred că renunţ la cuvântul acesta.

– Sunt… sunt… kanka-bono sunt…

– Nu vă grăbiţi.

– Aha! Sunt apolitici. Acesta-i cuvântul. Asta sunt kanka-bono: apolitici.

– Dar sunt cetăţeni ai Ecuadorului?

-Da. Desigur.V-am spus că Ecuadorul e o democraţie. Un canibal, un vot (…)”.