Malocluzia dentară este una dintre acele probleme cu care ne confruntăm adesea, dar pe care nu le observăm până în momentul în care suntem supuşi unui control stomatologic.
Trebuie să ştii că, malocluzia dentară este un defect fizic şi funcţional al gurii destul de comun şi mai răspândit decât crezi. De fapt, foarte des, malocluzia (mai ales dacă este minoră) nu este recunoscută ca fiind o problemă deosebit de gravă de către cei afectaţi, dar printr-o examinare atentă a stomatologului, aceasta este observată.
Chiar dacă de multe ori nu ne dăm seama, conformaţia cavităţii noastre bucale poate să nu fie atât de perfectă pe cât credem. În aceste condiţii, este malocluzia un semnal de alarmă? Da! Există riscul este de a suferi disfuncţii fizice şi funcţionale, dacă există o închidere incorectă a arcadelor dentare. Totodată, în forma sa cea mai gravă, malocluzia provoacă disconfort nu numai cavităţii bucale, ci întregului nostru corp.
Să vedem care sunt simptomele, cauzele, remediile şi cum putem preveni malocluzia dentară.
„Malocluzia nu este altceva decât o dezaliniere a dinţilor prezenţi pe arcadele superioare şi inferioare şi, prin urmare, o relaţie dezechilibrată şi anormală între maxilar şi mandibulă. Iar de aici rezultă o serie de tulburări care afectează nu numai gura în sine, ci întregul organism provocând dureri de cap, probleme de auz şi dureri de spate.
Totodată, nu trebuie să uităm că malocluzia dentară implică în primul rând procesul de mestecare, creând disconfort în actul de a mânca. De aceea, nu este neobişnuit ca cei care suferă de malocluzie să manifeste o greutate la nivelul maxilarului iar, în cele mai grave cazuri, chiar durere. De asemenea, nu este neobişnuit ca cei care suferă de anumite tulburări de sănătate, cum ar fi durerile de spate sau durerile de cap recurente, să nu poată distinge în mod independent cauza disconfortului lor şi să urmărească malocluzia dentară.”, aflăm de la dr. Lorelei Nassar.
De fapt, medicul mai subliniază că „doar o examinare medicală amănunţită făcută de către medicul dentist poate detecta prezenţa unei ocluzii dentare incorecte şi poate evalua entitatea acesteia şi posibila terapie de rezoluţie.”
Pentru a îndeplini în cel mai bun mod sarcinile atribuite (funcţii fonetice şi masticatorii), dinţii arcului superior şi inferior încearcă să stabilească între ei un suport care să garanteze cel mai mare număr posibil de contacte. Cu toate acestea, acest obiectiv poate fi atins numai dacă: maxilarele superioare şi inferioare sunt corect proporţionate între ele; dinţii din acelaşi arc sunt aliniaţi corect, fără aglomerare, fără spaţii între un dinte şi celălalt (diastemas) sau rotaţii.
Dacă această condiţie de echilibru nu este prezentă, se poate vorbi despre prezenţa unei malocluzii dentare (sau mandibulare).
În aceste condiţii, ocluzia imperfectă a arcadelor dentare poate provoca probleme şi în alte părţi ale corpului. De exemplu, pe lângă tulburările de mestecare şi fonetice, această condiţie de sănătate poate provoca un risc crescut de: dureri de gât, dureri de spate, postură incorectă, dureri de cap, tinitus (sunete în urechi).
Cu toate acestea, trebuie spus că nealinierea dinţilor arcurilor superioare şi inferioare, dacă nu este tratată corespunzător, poate genera şi probleme grave din punct de vedere:
„Nu este întotdeauna uşor să recunoaştem prezenţa unei malocluzii a aparatului dentar. Unele simptome sunt de fapt legate imediat de prezenţa acesteia, altele nu se pot atribui cu uşurinţă acestei afecţiuni, deoarece afectează zone din afara gurii. Alinierea dentară incorectă este surprinzătoare ca urmare a faptului că este strâns legată de alte patologii fizice.”, punctează medicul.
Printre cele mai frecvente simptome ale malocluziei dentare, pot fi luate în considerare problemele care se referă la zona gurii:
De asemenea, la nivelul capului, malocluzia arcurilor mandibulare poate provoca dureri de cap repetate, precum şi o senzaţie neplăcută de sunet în ureche (tinitus), iar problemele se pot extinde şi la gât cu disconfort cervical. Alte probleme pot exista şi la nivel respirator, cu formarea cazurilor de bronşită, sinuzită şi atacuri astmatice. În cele din urmă, la nivel intestinal, pot exista cazuri de boli de reflux gastroesofagian.
„Malocluziile care depind de obiceiuri şi comportamente incorecte şi inadecvate pot fi tratate cu aparate ortodontice mobile sau fixe, în timp ce cele mai grave forme sunt anomaliile genetice care necesită ortodonţie corectivă. Poate fi nevoie să se opteze pentru terapia de extracţie, în special a dinţilor molari sau a celor de minte. De aceea, nu există un singur răspuns pentru că, desigur, fiecare caz este diferit şi doar un medic stomatolog poate evalua, de la caz la caz, cum să intervină. De obicei, primul pas constă în evaluarea tipului de malocluzie şi muşcătura, la care sunt asociate examinări radiografice ale arcadelor dentare, ale feţei şi ale craniului, pentru a evalua situaţia morfologică generală. Ulterior, se realizează şi o degajare a dinţilor pentru a reproduce forma arcadelor dentare ale pacientului.”, adaugă specialistul.