Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Un cort în văzduh

COMENTARIU Lelia Munteanu: Un cort în văzduh

Două ziceri de care nu pot să scap. Le dau drumul pe apele virtuale în care ne scăldăm şi privesc cum se îndepărtează, dar cum, înainte de naufragiu, fiecare consoană se aruncă într-o barcă de salvare, pe când vocalele se ridică deasupra, aburind linia orizontului ca pe o oglindă.
COMENTARIU Lelia Munteanu: Un cort în văzduh

Încă mai caut în memorie numele autorilor, cugetători arabi de prin secolul Hegirei:

„Dacă o corabie stă nemişcată, îţi sfâşie inima. Dacă se mişcă, îţi îngrozeşte cugetul. La bordul ei, puterea omului scade mereu, iar puterea dezastrelor creşte. Cei care se află acolo sunt precum carii în bârne şi, dacă nava se rostogoleşte, se îneacă”.

„(…) iar atunci mi-am văzut prietenii asemenea stelelor. M-am gândit că marea de sub mine e un nor şi că mi-am întins cortul în văzduh”.